Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2013

Aberatio in integrum

O altă săptămână minunată. Sub spectrul gripei. Care de două (iată, deja trei) zile m-a făcut varză. Varză murată. Tocată. Terci. Muci. Whatever. Și totuși! Mă dau eu bătută așa ușor?! Cu gripa-n cap m-am preumblat prin lume. Lumea muzicală, de astă dată. Și întrucâtva parțial mondenă. Am fost (excepție excepțională) la două concerte. Recitaluri. Sau cum le-o fi zicând. Unul de jazz, miercuri - la Galeriile Occident și unul de violoncel și pian azi, adică deja ieri - vineri. Ambele frumoase și plăcute. Guri de aer în cenușiul tern al zilelor pe primăvară-iarnă gripate și nervoase. M-am distrat la seara de jazz, din cauza multitudinii de persoane fashionabile preyente, cu target agățământul, pare-se. În rest, jamon chorizo delicios și cică pe bune, spuneau fetele din grup mai umblate prin lume, la fel brânzeturile și vinurile degustate. mă rog, eu am prins doar alb, dar foarte bun, mărturisesc. Nu că aș fi vreo mare specialistă, dar... am o oarecare sensibilitate a gustului. educabilă,

Viața ca o ficțiune

sau invers. Mă gândeam în repetate rânduri ce iubim noi, oamenii, ficțiunile. Poveștile. Orice care să ne scoată din fricile zilnice și să ne dea oarece siguranță. Siguranța de a ști ce trebuie să facem în situația X. Dacă se întâmplă Y. Dacă Z zice nu-știu-ce. etc. Socoteam odată, în pragul tulbure dintre somn și nesomn, dintre nesomn și vise că... viața noastră e atât de plină de povești, ficțiuni, d-astea, că dacă am renunța la ele... am fi pierduți. Asta, la cum suntem. De ce? Păi dacă 99% din viața noastră se construiește pe și din ficțiuni, basme, povești, legende, cum o fi să le zici. Religia - o colecție de povești, mai frumoase, mai sângeroase, după caz. Rolul omului în societate - alte basme. Ce tre' să faci să fii fericit - alte basme. Ce trebuie să mănânci. Să bei. Să fumezi/să nu fumezi. Să ... orice. Ne luăm unii după alții, orbi conduși de alți orbi. Și? Și e minunat. Avem minunata ficțiune a vieții noastre, cu grijă constuită, întărită, baricadată, înfrumusețată

Lene

Ei bine, da, lene. Vagă stare gripală, vagă durere de cap, orice rahat mă calcă pe nervi. Așa că stau și lenevesc. Mă bucur de soare, o să și ies ceva mai încolo, ca să dau o palmă suculentă lenei. Da, chiar mă duc la un concert de pian. Ieri am ieșit nițel, m-am preumblat până la Domenii și înapoi - c-o misiune, nu așa pur și simplu. M-aș fi plimbat prin Herăstrău, dar fantastica stare de bine nu și nu. Prin minte-mi umblă fel și fel de gânguri care mai de care mai enervante și mai aiurea, toate dătătoare de stări nemulțumite. Așa că-n aceste zile sunt o persoană enervantă, nemulțumită de mi-aș trage palme. Aș vrea să fie vară, să fiu undeva la aer curat, la semiumbră, să nu fie nici prea cald nici prea frig, să lenevesc pe-un șezlong, hamac sau ceva similar, să moțăi cu nesimțire față de problemele lumii și agitațiile ei, și atât. Da, îl oarecum invividiez pe câinele ăla din poză, care doarme ca nesimțitul în mijlocul lumii de porumbei. Dar și lenea asta e și ea în fel și chip...

Un nimic cu flori

Zile cu soare. Martie a venit tragând perdeaua de nori și s-a instaurat. Chiar daca în fond nimic nu s-a schimbat, soarele jucăuș face totul mai vesel. Parcă nici dracul nu mai e așa de negru. Au fost fel de fel de sărbătoriri, zile de naștere, petreceri de 8 martie, vizite pe la prieteni. Agitație. Acum câteva zile am văzut că au devenit vizibilii mugurii corcodușilor. Azi (la 2-3 zile) deja sunt tufe cu frunzulițe, muguri gata să pocnească, păsări care ciripesc de te amețesc. Guguștiucii din dudul din fața bucătăriei (gașca de 7 guguștiucicare au iernat toți în același dud, de pe la Craciun până acuș) s-au retras la cuiburi, pregătesc o nouă generație. Doar unul mai defazat s-a trezit în creierul nopții să guguștiucăie duios, cine știe de ce. Cum s-ar zice, vine - de fapt a și venit - primăvara. Am avut starea de primăvară la întoacerea din Ciucaș, cu soarele strălucind peste zăpezi, peste copacii și brazii înghețați, de pe care picura apa dezghețului. Și ritmul picurilor mi-a a