Treceți la conținutul principal

Frumusețea


O zi plină, agitație, nervi, modificarea modificării și muncă până seara târziu. noroc că am avut ideea genială să duc la muncă o pereche de căști și m-am calmat ascultând Bach, Ceaikovski, Brahms. Am scos-o la capăt. Dar, cu agitația mobilizatoare încă în sânge, ca să-o anihilez am luat-o de la pasajul Basarab pe jos până la Domenii. Mă amuză drumurile astea, mereu vezi ceva haios, oameni, câini haioși, chestii. Și ce să vezi, cum mergeam eu în pas alert, mă trezesc filozofând - de la titlul unei melodii până la filosofii grele. Amuzant, de altfel cum zboară gândul în fel și chip de la una la alta și construiește ipoteze.
Dar ce înțelepciuni nemăsurate mi-au trecut prin cap oare? Păi cam așa. Ce mai e frumusețea asta?! Într-o epocă în care toți vor să fie frumoși, minunați, fantastici ca personajele de pe copertele revistelor, ca actorii din nenumăratele filme care fac elogiul frumuseții (fizice, evident) și se chinuie să fie cât mai aproape de modelele lor totul devine superficial (dar oare a fost vreodată altfel?). Publicitate, reclamă, toți "se vând" grație ambalajului colorat, atrăgător. Societate de consum. Timp n-avem, așa că prima impresie contează, frumusețea e monedă, valută forte. Ok.

Și totuși? Dincolo de chestia asta, specifică (cred) mai ales vremurilor noastre, ce mai e și frumuseșea asta? De văzut o vedem. Sunt frumuseți la vederea cărora absolut toată lumea recunoaște - da, e foarte frumos/oasă. Și mai e frumusețea de genul "mie îmi place X, ție nu ți se pare deloc nemaipomenit". Și viceversa. Se mai spune și că frumusețea stă în ochiul care privește. Asta ar fi în cazul al doilea.
Booon. Deci se pare că frumusețea stă și-n obiectul admirației, și-n ochiul, respectiv mintea celui ce privește. E o relație tare alunecoasă, căci deh, câți oameni, atâția ochi care privesc. Și tot atâția subiecți priviți.
Rumegând gânduri de genul ăstora, mai amestecând Aristotei și Socrăței (Platon și Aristotel adunați într-un cercel, semnătură tip old Cațavencu) în toată bulibășeala, zbang! concluzia. Stai c-am uitat-o. A, ba da. Că până la urmă, pentru noi oamenii, frumusețea se definește prin armonie. Frumusețea ar fi o expresie a armoniei. De asta ar fi atât de diferită pentru fiecare... Că armonia, a naibii, depinde de nenumărați factori, și factorii variază de la om la om, etc etc etc. Da, mare gândire, ca să ajung să definesc ceva prin altceva. Acu' definește armonia! Da' am ajus la civilizație, a venit tramvaiu', am fugit să-l prind, prafu' s-a ales de filosofia mea din puțul gândirii.

Oricum nu-mi plac definițiile, că-s limitative. Da' ce, las' că nu-i bai, pot să fac mișto de mine. E nevoie, să nu mă iau prea-n serios.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş