Treceți la conținutul principal

Aripă încremenită



Încremenită-n piatră rânjește masca falsului zâmbet al vidului zburând imobil sub luciri de curcubee îndepărate, reflectat invers într-o oglindă spartă. ceva sau nimic mascat, fardat și ambalat sub măști ale măștilor puse peste măști mai vechi, iluzii, fum și ceață. Nesățios caută alt sine, ca un cameleon, crezând că-și poate regăsi întâia mască, pe care nici nu și-o mai amintește, dar care-i pare a fi chip adevărat. Se zbate sub povara măștilor confuze, râzînd și plângând cu lacrimi de crododil - roluri în propria-și piesă, unde el e dramaturg, actor, personaj, public și muză. Măști uzate, care în cădere rup din chipul ascuns, pe care nici posesorul nu și-l mai știe. iluzie a unui zbor fără aripi. A unei aripi fără zbor. Iluzionism!

Imaginea provine de aici: http://spartan-chang.livejournal.com/14924.html

Comentarii

văzul monstruos a spus…
Like pentru text!
(îmi dai voie să-l copiez în folderul meu
"personale rău de tot"?)
Nu mi-o lua în nume de... propriu, dar ilustraţia mă stârneşte
altfel. Adică îmi place prea mult Annoing Orange ca să nu
mă hlizesc la "Hey, Apple!".
Plus că de când cu franco-Hollandezii, sunt mai sensibilă la
aluziile gen cartea homotarotică din faţa homocameleonului.
Fireşte că nu mă supăr dacă ştergi comentariul ăsta,
dimpotrivă!
liuba grecea a spus…
Ma bucur ca ti-a placut aberatia de fatza. Am zis ca n-am de ce sa sterg comentariul, si-asa, slava cerului, nu da pe-aici mai nimeni neavizat, doar oameni rezistenti la aberatii.

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş