Trec prin orașul încețoșat. Valuri de ceață, mai deasă, mai transparentă ascund contururi, case, zări, orizonturi bine știute. O vioară plânge discret și melancolic în adâncurile tramvaiului. Când cobor, văd interpretul. Un bărbat cu o paporniță de supermarket, îmbrăcat ca un muncitor, cu aspect de muncitor de oraș - văzându-l, nu te-ai gândi nicio clipă că ar cânta la vioară, și încă bine.
Merg prin ceață, merg, merg. Treptat, ceața crește, devine din ce în ce mai densă; merg repede - din motive necunoscute ceața mă-nveselește, sunt sprintenă. Mă afund în ceață, mă pierd în ceață, mă regăsesc, mă dizolv, merg către inima ceții. ajung în casa cețurilor. Sunt acasă. Mă simt ceață. Sunt ceață. Sunt, fără să fiu, pretutindeni și nicăieri, fir de ceață, moleculă, atom în lumea ceții dar și ceața întreagă, ceața însăși, ceața care ascunde și dezvăluie în același timp lucruri, oameni, fapte, gânduri, orice. Pe măsură ce mă împrăștii în ceață văd mai puțin cu ochii dar percep mai mult cu simțul ceții. Astă seară am fost ceață pentru câteva clipe.
Merg prin ceață, merg, merg. Treptat, ceața crește, devine din ce în ce mai densă; merg repede - din motive necunoscute ceața mă-nveselește, sunt sprintenă. Mă afund în ceață, mă pierd în ceață, mă regăsesc, mă dizolv, merg către inima ceții. ajung în casa cețurilor. Sunt acasă. Mă simt ceață. Sunt ceață. Sunt, fără să fiu, pretutindeni și nicăieri, fir de ceață, moleculă, atom în lumea ceții dar și ceața întreagă, ceața însăși, ceața care ascunde și dezvăluie în același timp lucruri, oameni, fapte, gânduri, orice. Pe măsură ce mă împrăștii în ceață văd mai puțin cu ochii dar percep mai mult cu simțul ceții. Astă seară am fost ceață pentru câteva clipe.
Comentarii