Treceți la conținutul principal

Gîndire cu premeditare...


Am citit azi un articolaș care poate da de gândit: http://totb.ro/in-ce-mai-crede-lumea-i-don%E2%80%99t-give-a-shit?utm_source=news-2012-11-02&utm_medium=email&utm_campaign=Campanie_02.11.2012 Ca în orice teorie, sunt aspecte pozitive, pe care cel ce-o susține le vede cu precădere, și alte aspecte mai puțin pozitive sau chiar negative, pe care le văd mai ales oponenții teoriei. De ce? pentru că orice teorie, de om fiind generată, are imperfecțiuni, este cu alte cuvinte omenească. Și testarea ei se poate face ducând-o la extreme. Iar validitatea ei de fapt e relativă, și anume doar într-un anumit context. Wow, ce exprimare pseudo-științifico-fantastică! Mă mir ce aberații născu mintea mea de om gripat. De fapt, ce naiba voiam sa spun? A, da. Că pe de o parte mi se pare oarecum ok chestia aia cu apatheismul, numai că doar ideea de apatie mi se pare respingătoare. Și cumva termenul pendulează între apatia asumată și cea leneșă, indolentă și egoistă. Iar extrema (negativă) a acestei atitudini poate fi rezumată cam așa: de la a nu-ți păsa dacă există sau nu ceva sau cineva (aici fiind vorba de Dumnezeu) până la a nu-ți păsa de absolut nimic e doar un pas - mare sau mic, depinde de om. De fapt, stând acum să scriu cuvintele astea în eterul biților, îmi dau seama că... bat câmpii. Să bem pentru bătutul câmpilor în lung și-n lat! Căci am un weekend petrecăreț pe seama altor sărbătoriți (eu merg deocamdată pe burtă, low profile, poate după ce iau leafa...)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş