Treceți la conținutul principal

Bolboci, OstFest, șomaj


Sambăta trecută - nunta Mariei și-a lui Tudor, la Bolboci. Frumos, foarte frumos. Peripeții la ducere, ratat biserica, dar ok și-așa. Petrecere până spre dimineață - eu m-am retras mai devreme, nu eram în cea mai bună formă, se făcuse frig iar oamenii erau din ce în ce mai beți iar eu din ce în ce mai puțin.

Iar acest sfârșit de săptămână... OstFest. Încercasem la un moment dat sa vând abonamentul, dar cum nu s-au prezentat doritori, l-am păstrat și m-am dus în fiecare zi. Vineri și sâmbătă m-am aciuat pe lângă Gabi și Radu, duminică am mers cu gașca. Frumos. Parcă sâmbătă mi-a plăcut cel mai puțin, Europe nu m-au prea încântat, deși teoretic aveam o părere mai bună despre ei... Manowar au fost ok, dar nuș' de ce parcă nu mi-au mers la suflet. Tot așa și Megadeth, n-am rezonat cu ei. În rest, nimic de comentat (în afară de lipsa coșurilor și în consecință mizeria care se crea - oricât voiai, nu putea s-arunci paharele de plastic goale altundeva decât pe jos). Faza de vineri seara, când am ajuns, mulțumită lui Gabi, până în față, la fire circle, va rămâne de neuitat. Și finalul apoteotic al concertului Motley Crue, cu apa colorată în roșu aruncată peste public.
Acum, o nouă săptămână. Marți e ultima zi de muncă. Cum deocamdată răspunsurie așteptate întârzie nedefinit, o să intru în șomaj. Oricum, mă tot întreb, de aproape o lună de când tot trimit CV-uri... de ce pun oamenii ăștia anunțuri c-ar căuta nu-știu-ce dacă nici măcar nu citesc CV-urile? Evident, dacă nu le citesc, nici n-au cum să sune ca să te cheme la vreun interviu... Mă cam enervează chestia asta, îți crează iluzia că ar fi oferte, dar care de fapt nu-s, sunt doar abureli, pare-se. În fine, om trăi și om vedea.

Comentarii

Lecteriţa a spus…
ce rochita frumoasa are mireasa!
liuba grecea a spus…
pt Lecterita
Voiam sa-ti trimit mesaj pe privat dar sa mor io daca stiu cum. Asa ca sper sa mai intri aici sa vezi raspunsul. Da, si eu sunt de parere ca e tare draguta rochia... si ma mandresc c-a fost gaselnita mea, imi povestise cam ce-ar vrea si i-am gasit pe net site-ul astaȘ http://www.beefree.ro/

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş