Treceți la conținutul principal

blur


N-am mai avut chef să scriu pe blog. Nici acum nu pot să zic c-aș avea. Cred că ne-cheful este starea definitorie de ceva vreme încoace. Sunt și puțintel asocială. Adica am din când în când chef să ies, particip la diverse activități socio-culturale și pe urmă mi se ia iarăși cheful. Am fost, în weekendul de după Paște, la botezul Karinei (fiica cea mică a surorii lui Alex). Tare nu m-aș fi dus, dacă era după chef. Dar nu puteam să nu mă duc. Oricum, cu certitudine, prea curând n-am să mă mai duc la botezuri, o să le evit cu grație. La nunta Mariei și-a lui Tudor nu cred să mă simt așa aiurea, că acolo suntem mai în gașcă, mai ai cu cine schimba o vorbă, cu cine abera la o bere (la botez doar Petre și Diana erau de bază, dar ei fiind gazdele, întrețineau oaspeții). Apoi o săptămână de muncă intensivă de dimineață până seara, de simțeam că nu mai pot. Și din cauza unei colaborări și a aglomerării de la serviciu, n-am mai apucat să fac nimic la alte câteva proiecte care mă așteaptă. Cred că e prima dată în viața mea când pur și simplu am tărăgănat nepermis de mult un site și două cărți. A venit apoi weekendul de 1 mai. Era demult vorbit cu Manuela să-i țin locul luni, pe 30 aprilie, ca să fac mica publicitate pentru marți, 1 mai (ca să poată și ea să poată uni câteva zile și să aibă o mini-vacanță de 1 mai). Joia de dinainte îmi spune că nu mai e nevoie să vin luni. Excelent! Vorbesc și cu Ovidiu și George, și obțin ziua de luni liberă. Tot atunci mă sună și Dominic zicându-mi că a picat planul lor de a merge împreună cu Ioniții și altă familie cu copii la Arcuș, rămânând să meargă doar el cu aura și cu fratele mic al Aurei - deci aveau un loc liber în mașină și mă-ntreba dacă aș veni. Dacă tot aflasem că am lunea liberă zic că da. Vineri aud că a fost cam nașpa pentru Manuela, că s-a schimbat modificarea și trebuia să se facă totuși pagina de mică publicitate luni, că fata care aproba nu mai pleca in concediu... dar cum deja îmi spusese că pot să îmi iau liber și eu îmi stabilisem să plec... a rămas așa. Așadar am fost la Arcuș, am nimerit și la serbările de ziua orașului Sfântu-Gheorghe, am vizitat și Brașovul... A fost și puțin obositor, dar și relaxant (pentru creierașul meu stresat și obosit de munci). Vremea a fost bună. Chiar m-am simțit relaxată după mini-vacanța de trei zile. Și, de 1 mai, înapoi la muncă. Iar mult de muncă, iar n-am apucat să fac tot ce trebuie, din cauza infectelor corecturi pentru nefericita colaborare cu marea firmă "profesionistă" a lu'pește prăjit. Proiectul, care trebuia să se termine pe 31 aprilie, s-a lungit și în mai, din cauza corecturilor. Așa că, adio liniște. Cel puțin încă o săptămână o s-o pierd din cauza lor. Ok, o să iau niște bani (numai bine pentru nuntă, festival și turul țării), dar mult prea puțini pentru timpul pe care m-au făcut să-l pierd cu proiectu' lor. Bașca că am picat de neserioasă față de Vali cu site-ul și de Baftă, cu cărțile. Distractiv e că weekendul trecut îmi propusesem (asta vineri) să mă ocup de cele două restanțe, dar sâmbătă dimineața mi s-a resetat mintea și efectiv nu mi-a mai trecut niciun gând legat de muncă și mi-am petrecut zilele prin magazine, căutând sandale și apoi prin parc, plimbându-mă cu mama. Iar luni, când m-a întrebat pe mess Vali ce se mai aude cu site-ul, mi-a picat fața când mi-am dat seama că uitasem total și complet de asta în weekend...
Răndurile de mai sus le-am scris joi sau vineri... Azi, luni avem fierbere la EEC. Restructurări, tăieri de salarii și dat afară. O plăcere. În acest moment nu știu ce va fi cu departamentul nostru... să vedem ce-o fi... oricum, viitorul nu sună bine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş