Treceți la conținutul principal

Plictis de primăvară

Așa un ne-chef complet, total și absolut n-am mai avut de multă vreme. Astenii de primăvară? Poate, cine știe. Îmi place că i-a ivit soarele, că se topesc nămeții murdari de pe marginea drumurulor, că au început să ciripească vrăbii, guguștiuci, pițigoi, mierle și altel zburătoare cântătoare prin parc și la fereastră. Dar tot n-am chef de nimic. În perioada asta mai toate mi-au ieșit pe dos. Întâi - cursul de dans. M-am dus, pe 1 februarie, m-am înscris. Apoi au venit ninsori, vijelii etc și mai mult de jumătate din lecții nu s-au mai ținut. Așa că mi-a cam pierit cheful să mă duc degeaba și să pierd vremea. It sucks! Așa că o sa schimb, ori grupa, ori chiar și școala de dans. Mai văd. Deocamdată-s prea sictirită ca să iau o decizie bună. Apoi - jeanșii. Da, am două perechi de jeans, vechi amandouă, una răs-tocită de purtare, cusută pe ici pe colo prin părțile esențiale, oricum pe ducă. Așa că hai să-mi caut blugi. Și dă-i și caută și enervează-te. Pă da, majoritatea magazinelor au blugi strâmți, formă care nu mi-a plăcut și nu m-a avantajat nici măcar când eram mai slabă. Iar restul... ba prea largi, ba prea strâmți, ba prea strâmți pe cur și prea largi în talie, în orice caz, nimic care să mi se pară măcar hai, treacă-meargă. Și scumpi, și aiurea. Muma lor!
A mai răsărit un nene dintre cei cu site-urile, pentru care făcusem hotel-cameliei și hotel uranus. Doar că pe vremuri de vorbitul cu acest nene s-a ocupat Alex. Cam sucit și se răzgăndea cam mult, pentru gustul meu. Și a mai fost un episod, astă toamnă mă sunase, tot ca să-i fac un site pentru o stație de detoane (același de-acum), rămăsese că îl sun eu săptămâna următoare (cred că mă sunase în perioada de top 300), l-am sunat și... surpriză, "număr nealocat" sau ceva în genul ăsta mi-a zis robotul vodafone. I-am scris pe e-mail, n-a răspuns. L-am lăsat în treaba lui. Și iară că iar apare ca o boare. Și așa că tre' să-l sun și să ne întâlnim să discutăm, dar am un asemenea ne-chef încât oarecum sper să am parte iar de mesajul cu "număr nealocat". Ciudat, nu? Mai ales că-mi place să fac design de site-uri. De implementat, mai puțin, e drept, dar ce să-i faci?!

Comentarii

liuba grecea a spus…
@ Ady
Nu pot scrie pe blogul meu despre persoane pe care nu le cunosc, oricat de cutremuratoare ar fi cazurile lor. Voi afisa link-ul catre blogul care prezinta povestea mamei dvs, voi afisa si bannerul. Dar: blogul meu nu este un site adecvat pentru mesaje umanitare, pentru acest scop exista multe alte bloguri si site-uri care au cititori cu mult mai multi (aici daca intra 10-15 oameni pe zi, multi fiind aceiasi).
Dumnezeu sa va ajute!

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş