... au fost vorbele lui Baftă cu vreo oră înainte de Revelion.
Da, iar s-a mai dus un an. Un an ciudat - pentru mine - plin de schimbări venite din senin, de planuri făcute, de planuri zdrobite, de construire și de de-construire, de muncă, de agitație, de probleme, un an început cu un Revelion în doi, acasă, în tihnă, cu muzica noastră, cu mâncarea și băutura noastră, cu gândurile și planurile noastre, un revelion vorbit pănă la ziuă - și încă am mai fi vorbit dacă nu ne dobora băutura... și încheiat la Arcuș, printre vechii prieteni din gașcă, parcă prea repede și fără destul aplomb... Dar, parcă cumva, cercul s-a închis. Mi-era teamă puțin de un Revelion la Arcuș care să-mi amintească de precedentul (revelionul din 2009), când am fost și cu gașca, și cu Alex la același Arcuș, la aceeași pensiune, în aceeași cameră... Dar a fost bine. Cumva am simțit că, deși Alex nu mai este aici, acum, cu noi, ca noi, totuși este. Altfel, dar este.
Revelionul de anul ăsta, în sine, n-a fost mare brânză, dar a fost pur și simplu un prilej de-a ne simți bine cu toții. N-a fost ceva festiv, fantastic de povestit, ceva de care să îți aduci aminte. A venit ora 12, am ciocnit paharele de șampanie, ne-am urat toate cele... A fost haioasă faza cu chestia care făcea bule de săpun, s-au aprins câteva petarde - care cred c-au băgat în sperieți pisicile de pe lângă casă, că până pe 2 ianuarie n-au mai apărut... Ne-am așezat la masa pusă de doamna Rozi, am halit cu toții, am băut și ne-am întins la vorbă. Nu s-a putut dansa, că fiecare zicea să schimbe muzica... Oricum, timpul a trecut repede. Și la fel și ziua următoare, pe urmă gata, plecarea... și hop!... înapoi la muncă.
Da, iar s-a mai dus un an. Un an ciudat - pentru mine - plin de schimbări venite din senin, de planuri făcute, de planuri zdrobite, de construire și de de-construire, de muncă, de agitație, de probleme, un an început cu un Revelion în doi, acasă, în tihnă, cu muzica noastră, cu mâncarea și băutura noastră, cu gândurile și planurile noastre, un revelion vorbit pănă la ziuă - și încă am mai fi vorbit dacă nu ne dobora băutura... și încheiat la Arcuș, printre vechii prieteni din gașcă, parcă prea repede și fără destul aplomb... Dar, parcă cumva, cercul s-a închis. Mi-era teamă puțin de un Revelion la Arcuș care să-mi amintească de precedentul (revelionul din 2009), când am fost și cu gașca, și cu Alex la același Arcuș, la aceeași pensiune, în aceeași cameră... Dar a fost bine. Cumva am simțit că, deși Alex nu mai este aici, acum, cu noi, ca noi, totuși este. Altfel, dar este.
Revelionul de anul ăsta, în sine, n-a fost mare brânză, dar a fost pur și simplu un prilej de-a ne simți bine cu toții. N-a fost ceva festiv, fantastic de povestit, ceva de care să îți aduci aminte. A venit ora 12, am ciocnit paharele de șampanie, ne-am urat toate cele... A fost haioasă faza cu chestia care făcea bule de săpun, s-au aprins câteva petarde - care cred c-au băgat în sperieți pisicile de pe lângă casă, că până pe 2 ianuarie n-au mai apărut... Ne-am așezat la masa pusă de doamna Rozi, am halit cu toții, am băut și ne-am întins la vorbă. Nu s-a putut dansa, că fiecare zicea să schimbe muzica... Oricum, timpul a trecut repede. Și la fel și ziua următoare, pe urmă gata, plecarea... și hop!... înapoi la muncă.
Comentarii