Treceți la conținutul principal

La cabană

A fost un weekend de pomină... pe drumuri de munte. Ploaie, mai multă ploaie, și mai multă ploaie. Apoi și ninsoare. Când am oprit la Târgoviște ca să ne așteptăm unii pe alții peisajul era deja nins bine. Pe drum, faimoasa mâzgo-zăpadă fleșcăită. Pe frumul forestier spre Bolboci, deja altă poveste. În ciuda utilajelor de deszăpezite, era zăpadă (la un nivel acceptabil, dar pe unele porțiuni gheață. Cine-a avut lanțurile puse a trecut. Cine nu, nu. Două din cele trei mașini au rămas pe loc. Noroc cu vasluienii noștri care veniseră c-o seară înainte cu Nissan Patrolul lor - au venit și ne-au scos din belea. Cele două mașini au fost parcate lângă sanatoriul tbc, restul ne-am îngrămădit un unica mașină care-a putut continua și în Nissan. Am ajuns cu bine la cabană. Ningea viscolit, vântul spulbera zăpada dar era tare frumos.


Ne-am instalat în mansarda de 10 locuri, am halit, am făcut o mică plimbare prin zăpadă și viscol (din cauza peripețiilor deja nu mai era vreme de-un traseu, cum ne gândiserăm noi...) La cabană am avut plăcuta surpriză să fie o altă gașcă, cu multe chitare și cântăreți și cântărețe - o gașcă de montaniarzi ca-n vremurile bune, apreciez că erau cam din generația mea, născuți prin anii '70, unii poae ceva mai mari). A fost tare mișto... practic așa cum îți închipui că ar trebui să fie la o cabană când afară e frig, viscolește și n-ai unde să te duci: atmosferă caldă, cântece de drumeție, prieteni și oameni de treabă, vin-bere, haleală, bună dispoziție. Păcat că la noi în gașcă montaniarzii cântăreți s-au răzlețit - cred că dac-ar fi fost și Șox, Dog și Plantă era și mai tare... Fraternizau găștile și mai și.


Brazi încărcați la greu de zăpadă, nămeți, frig, lacul înghețat și troienit. Am avut parte și de-un pic de iarnă adevărată, c-o cabană adevărată, cu atmosfera de cabană autentică (probabil că de-am fi avut ghinionul să dăm de-o gașcă manelistă tot farmecul s-ar fi dus de râpă). Apusul în culori pastelate, dominate de gri. Creste îndepărtate luminate difuz de un soare nevăzut, oranj și roz, ninsoare...




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş