Treceți la conținutul principal

ne-chef

Am un mare ne-chef de orice. Deși n-am niciun motiv. Am finalizat cartea despre arcuri și săgeți a lui Baftă, am finalizat și "lansat" pe net site-ul școlii de șoferi la care-am început lucrul acum vreo două-trei săptămâni (www.scoaladesoferidanbro.ro)... Gripo-viroza e pe trecute... Am dat și patul, și biroul prin lucrurigratis.ro... Acum o să dau cuiva și hainele mai bune ale lui Alex... I-am trimis și mamei lui un colet cu haine, să le dea săracilor... Și au mai rămas câteva, o sa le dau și pe astea treptat.
A fost petrecerea de sfârșit de an a firmei - și chiar a fost mișto, nu mă așteptam... dar ca de obicei când e loc de distracție tre' musai să se aglomereze mai multe, ca să nu fie bine... Așa că petrecerea firmei s-a suprapus cu petrecerea de la ziua lui Virgil, instructorul nostru de la Hobbydance... Cum Dana și fetele au insistat să mergem, am plecat de la petrecerea firmei și m-am dus dincolo... unde însă m-am distrat mai slab - chiar mi-a parut rau că n-am rămas la petrecerea de firmă. Dar, în fine, măcar acum știu unde e noua școală de dansuri a lui Virgil - chit că n-o să mă duc acolo, tot la Hobbydance o sa revin din ianuarie. Vineri m-a chemat Maria pe la ei și... surpriză! oamenii tocmai ce se căsătorisera în ziua aia, așa, pe șestache, și ne-au chemat pe toți (fără să ne zică de ce) seara pe la ei să sărbătorim.
Și am așa un mare ne-chef... Ce sărbători, ce prostii... Casa e în continuare nearanjată, ne-terminată, neserioșii ăia care ne-au făcut renovarea nici până acum (o lună jumate) nu au adus fereastra reparata, nici n-au pus la loc jumătatea de toc de ușă de la bucătărie. Aseară m-a apucat să croșetez un soi de husă pentru noul mobil (în sfârșit am rezolvat cu transferul abonamentului lui alex pe numele meu si cu schimbatul abonamentului meu cu unul cu mai multe minute dar care să nu fie mai scump) daaar... poftim de găsește croșetă și fire. Ciuciu! Am găsit ceva, complet nepotrivit, fire și croșetă groasă, dar, treacă de la mine, în fine am făcut o chestie cam nașpa, un soi de ciorăpel cu găuri, dar whatever, măcar stă mai adunat mobilul ală și nu mai alunecă de colo-colo prin rucsac. Mda... multe chestii as vrea să fac, dar ba nu găsesc aia, ba nu găsesc ailaltă, ba vreau să spăl perdelele ca să pe pun rejansă și să le agăț la ferestrele goale, dar, pentu că tocul ușii de la bucătărie e distrus, nu pot folosi cuiele care erau bătute in lemn între fereastră și usă, unde agățam sfori pe care să putem usca chestii mai mari... și tot așa. Cum îmi vine vreo idee strălucită, cum îmi dau seama că pe moment nu se poate, că mai trebuie făcute alte xyz operațiuni înainte. Ptiu!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş