Treceți la conținutul principal

O fântână pentru oameni, un vis îndeplinit

Da, fântâna de la Măicănești, ridicată în memoria lui Alex e gata. Astazi a fost sfințită. S-a făcut și un mic parastas.

Am fost puțini. Laurențiu (Sile) și noi, cei veniți cu mașina lui Doru: Doru, Florian, Cristi și eu. Era și normal, după amânările interminabile, am pierdut șirul, câte-au fost? 5? 7? 10? cine mai poate ști? Nu discut cauzele, acum nu mai contează. Bine că s-a făcut! Bine că măcar am reușit să facem un lucru bun, un lucru pe care Alex dorea să îl facă. Restul sunt mărunțișuri. Bine că Doru, fratele lui Alex a fost hotărât să vină, altfel cred că parastasul și sfințirea s-ar fi făcut fără noi. Din păcate, preotul a fost dintre cei aplecați spre ban și mai puțin spre cele cerești, dar... bine că totul s-a terminat cu bine. Bine că oamenii aceia muncitori, cu fețele arse, îmbătrânite prematur de viață grea, și copiii lor sfioși au acum apă și nu mai sunt nevoiți să care apă de la 2 km. Familia Gheorghiță are acum apă în propria curte.






Ideea fântânii și istoria apariției ei le puteți citi aici. http://liubagrecea.blogspot.com/2011/08/fantana-lui-alex.html Iar când primesc poze de la Florian, mai adaug.

Iată și pozele lui Florian:














Comentarii

lucian a spus…
super! ma bucur grozav sa aud ca fantana e gata si folosibila. mi se pare un lucru extrem de util pt. familie...Alex a avut o initiativa de apreciat in acest sens.
armamortală a spus…
Nu te știam nici pe tine, nici pe Alex. Am nimerit aici de pe alt blog.
A durat câteva ore, dar am citit povestea voastră prezentată aici, am citit tot blogul lui Alex, am citit și alte lucruri despre voi doi.

Mi-am dat seama că am câștigat cele 5-6 ore petrecute pe aici. Am pierdut mai mult timp, citind nonsensuri, platitudini, mondenități tâmpite, lucruri care nu spun nimic.

M-a impresionat povestea voastră, am apreciat oamenii, gândirea și modestia din spatele lor.

Probabil că ți s-a rupt sufletul în două când a murit Alex. Nu pot să simt ce simți tu, dar simt cumva, într-un mod sufletesc cum te simți.

Nu l-am cunoscut pe Alex, dar aș fi fost onorat să dau mâna cu el.
Aș fi onorat și să dau mâna cu tine.

Poate că cei buni mor mai repede, poate că Dumnezeu are planurile Lui.

Nu sunt de acord cu afirmațiile de pe blogurile multor fanatici/extremiști ortodocși/fanatici pur și simplu. Nu că ar fi de rea credință, dar Alex a murit pentrucă a fost un accident nenorocit, nu pentrucă a vrut sfântul Mucenic Mina sau Sfânta Fecioară.

Ok, văd că spun tâmpenii după tâmpenii.

Mi-ar plăcea să te pot ajuta cumva, e clar că nu am cum și nimeni nu are cum.

Nu știu cum aș putea eu să-ți alin durerea, dar dacă simți nevoia să vorbești cu cineva, sunt oricând disponibil. Doar dă-mi un e-mail.
liuba grecea a spus…
pt armamortala:

Iti multumesc mult de tot pentru gandurile si vorbele bune!

Adevarul e ca, daca se intampla ca omul alaturi de care iti proiectai viitorul sa moara, iti dai seama ca nu esti pregatit, ca nimeni nu e pregatit pentru asa ceva. Stim ca viata e plina de mizerii si porcarii care se intampla mereu pe nepusa masa, dar... In alta ordine de idei, pentru mine, cred, si daca se intampla peste 10, 20, 50 de ani sau mai mult... tot groaznic ar fi fost. Si chiar daca nu era un accident stupid si inexplicabil. E vorba de a pierde jumatate din tine, jumatatea mai buna...
Dar intr-adevar, momentul din viata cand s-a intamplat, cum, in ce circumstante, cui, dau o tenta mai tragica lucrurilor... Tocmai pentru ca nu respecta o logica umana. Iar logica lumii asteia (daca o fi existand) ne scapa.

Sa speram ca, desi nu exista niciun lucru care sa indice asta, tot raul e spre un bine (stiu, e aberant, dar vreau sa cred ca accidentul si moartea lui Alex nu-s doar niste chestii aleatorii si lipsite de sens si valoare).

Iti multumesc inca o data! Poate, cand ma voi linisti, voi reusi sa continui blogul lui Alex, desigur dupa puterile si mintea mea... ce scria el acolo era rodul a multe ore de citit informatii de toate felurile, din diverse surse contradictorii, zilnic vin pe adresa lui de e-mail sute de newslettere, mailuri de pe diverse forumuri...

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş