Treceți la conținutul principal

Diverse

Vineri seara am fost pe la sora lui Alex, am văzut-o pe micuța Karina (are deja o lună și un pic!), are aceeași gropiță-n obraz ca soră-sa, Alexandra. Țipă mult, că are colici, în rest mănâncă și doarme - altfel e cuminte, draga de ea. Diana și Petre sunt ok, obosiți, ce-i drept... în schimb Alexandra era ca argintul-viu, foarte încântată c-am venit la ei... ce-i drept, m-am jucat toata seara cu ea.
Sâmbăta a fost o zi plină... Trebuia teoretic să mă văd cu niște clienți noi pentru un site pe la Apărătorii patriei, dar vineri seara m-au sunat și au amânat... dar deja vorbisem cu Cristina, că dacă tot treceam pe la ea prin zonă să-i aduc mierea... iar pe la 13:30 promisesem că ajung la o ședință PP. M-am gândit cum să fac, am ajuns la concluzia că trec întâi pe la Cristina și de la ea mă duc direct la sediul PP. Zis și făcut. La Cristina am trecut cam pe fugă, că deja era cam târziu, dar am stat suficient cât s-o văd pe Maria cea mică zburdând și alintându-se, încântată și ea că are musafiri. Am apucat să schimb câteva vorbe și cu maică-sa, s-o întreb cum îi merge noul proiect cu gătitul... Apoi era deja târziu și-am fugit ca să nu întârzii la PP... dar evident c-am întârziat vreo 5 minute. După ședință băieții s-au dus în spatele sediului, aveau program de renovat o căsuță din spatele curții, care ar trebui să fie gata până vineri, când vor veni delegații pentru congresul PP, și cei din provincie vor avea nevoie de cazare... Acolo, in curte erau cele două puștioaice ale Ioanei și lui Florin și un cățen nebun de fericire că a venit pe-acolo lume nouă. De atâta atenție din partea câinelui nu puteai sta, că sărea pe tine, așa că au insistat să intru în casă - fetele au fost foarte convingătoare. Așa că am intrat, iar Codruța și Sânziana mi-au prezentat toate operele lor, desene, poze, colecții, foarte fericite. Aveau și un pui de guguștiuc, salvat de la pieire de lângă curtea școlii, unde căzuse din cuib. A fost tare distractiv și acolo. Am mai trăncănit puțin și cu Florin și Ioana... și așa, văd la un moment dat că-i aproape 4 (sau 5?) și mă precipit spre casă. Dar cum eram în acel colț al Bucureștiului, zic să trec să plătesc telefoanele (al meu și al lui Alex, că n-am apucat încă să desființez abonamentul lui). După care m-am dus către casă, iar de la coborârea din 41 până acasă m-am dus pe jos. Nu prea aveam chef de muncă, deși mă aștepta cartea lui Baftă. Am ajuns, am halit rapid un sandwich, că amețisem de foame, apoi m-am apucat de treabă. Apoi, țârrr, telefonul. Dominic, dacă n-am chef să ies cu ei mai pe seară. Cum să nu. Așa că am mai lucrat ce-am mai lucrat iar pe la 8:30 m-am tirat către Fire. Unde, deși nu mă așteptasem, a fost ok. Inițial Dominic, Aura și-un prieten de-al ei, apoi încă o prietenă de-a ei, apoi au apărut Moșu', Vulturu' și alți moreni. A fost o atmosferă ok, am dansat pe rupte. Pe la 3 am plecat cu taxiul, cu Aura și Dominic, pe-o ceață deasă. Toate bune și frumoase.
Dimineața - surpriză! Genunchiul - cel care începuse să-mi scârțâie încă din vremea mutatului și căratului, era dureros și abia puteam șontâcăi prin casă. M-am oblojit, cu creme și genunchiere, așa c-am ieșit cu maică-mea prin Herăstrău pe înserat. După care - hai la treabă. Cartea îmi stătea pe creier. Și frumușel, de pe la 6, capitol cu capitol... iar pe la miezul nopții era cam gata. Mai trebuia să o verific și să-i fac coperta. Și eu care credeam că, de atâta vreme de când n-am mai tehnoredactat o carte, mi-am pierdut viteza de lucru... Oricum, am și vrut s-o termin cât mai repede și să n-o lungesc, că niciodată nu știi ce-ți poate rezerva ziua de mâine. Numa' genunchiul nu se lasă - of, bătrânețile astea!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş