Treceți la conținutul principal

mărunțișuri

Sâmbătă am fost la muncă... Dimineața am trecut prin cora să văd aragazul de care-mi spunea maică-mea... cam vai steaua lui, dar, dacă nu găsim ceva mai de doamne-ajută la un preț cât de cât acceptabil pentru noi în perioada asta, o să-l luăm pe ăsta. Mă rog, azi dimineața am trecut prin Carrefour unde am văzut altu' un pic mai ok. Rămâne de desis mai încolo.

La muncă, sâmbăta... am muncit pe rupte. De la ora 13 până la 22, când m-am tirat, aproape n-am făcut nicio pauză. Corecturi, modificări, printări, căutări de poze. Am zis că duminică nu mai vin.

Sâmbătă dimineață m-a sunat Petre... Născuse în sfârșit Diana, vineri pe la 9 seara, și erau bine, și ea și micuța Karina. A rămas că duminică merg cu el să le văd pe fete și-apoi dă o bere de bucurie.

Așa că duminică.... am dormit până la 12, m-am mai recuperat după oboseala adunată întreaga săptămână. Apoi am gătit, să avem ce mânca întreaga săptămână... Două feluri de mâncare de varză, unul de post, altul cu niște coaste plus o tavă mare de cartofi țărănești. Numai ce terminasem gătitul că sună Petre. Am mers la Diana, la spitalul Regina Maria, am trăncănit îndelung... ea arată bine, e ok. Am văzut-o și pe puștioaică, din păcate doar dormind la "solar", - tratament pentru icter. Apoi ne-am tirat către o cârciumă din Drumul Taberei, am băut beri și-am trăncănit câte-n lună și în stele cu Petre. Eu am băut trei beri negre, drept care azi dimineață mă cam resimțeam... cap greu și relativ dureros. Da' am băut o cafea cum ajunsei la muncă și-a trecut.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş