Atât aveam de când eram împreună. Am hotărât să facem pasul într-o relație serioasă în martie 2008... Și, deși nu mă așteptam să dureze (în primul rând din cauza firii mele dificile), a fost minunat. Dacă mă gândesc bine, de fapt ne-am cunoscut acum patru ani, la mijlocul lui august 2008, doar că atunci a avut multe ezitări și n-am început o relație... Abia după un timp s-a convins că ar trebui să fim împreună... Am avut și momente de cumpănă, am avut și greutăți, dar le-am depășit. Iar anul acesta, de câteva luni încoace, chiar începuserăm să avem speranțe că vom putea să ieșim la liman. Luaserăm stupii, iar toată mierea pe care am scos-o o vînduserăm, și era loc și pentru mai mult. El era fericit că găsise în sfârșit niște oameni care gândeau ca el, se înscrisese în Partidul Pentru Patrie și se implicase serios, participa la diferite acțiuni și spera ca așa, împreună cu ei să poată face ceva care să schimbe situația în care se află țara din cauza conducătorilor corupți și a sistemului lor vicios si viciator. Și-a făcut prieteni buni, prieteni de gândire, care au ajuns să îl cunoască și să țină la el. Cum ar fi Eugen de la Baricada.wordpress.com, cu care a vorbit multa vreme, și au apucat să se întâlnească abia acum vreo două săptămâni, ca să-i dea materialele strânse pentru "Carte pentru frate"... și uite cum e viața asta... ajungi sa cunoști pe cineva, un OM... iar apoi, într-o clipă, acel om nu mai e. Mulți dintre cei care l-au cunoscut cu adevărat și dintre cei care l-au cunoscut în ultimul timp au fost puternic afectați de moartea lui Alexandru. De mine ce să mai spun, am ajuns la concluzia că, deocamdată, voi scrie amintirile mele despre Alex în episoade. Sunt multe, multe de spus pentru că era un om minunat, bun, iubitor, dar dificil de multe ori, și mulți oameni care l-au cunoscut la diferite momente au cunoscut doar câte o fațetă a lui. Și cred că merită să-i întregesc imaginea, atât pentru amintirea lui în sufletul meu, cât și pentru toți cei care l-au cunoscut cât de puțin. Probabil mulți vor fi surprinși că Alex, razvratitul, Mărunțelul, Sandu pe care îl știau era cu mult mai OM si mai complex decât au crezut ei.
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii