Treceți la conținutul principal

Amintiri. Comemorarea de la Sambata de sus (1) 22-24 iulie 2011


Calatoria a început cu peripeții chiar înainte de a începe. Joi seara Alex îl suna pe Florin sa afle cum s-au împărțit oamenii pe mașini astfel încât să avem minim 4 oameni în mașină, ca să renteze călătoria. Și a aflat că cei care ziseseră ritos că vin cu mașina s-au sucit și ca vin de fapt cu trenul, pe lângă veterani. S-a enervat. Dar îi vine o idee: Emanuel. Știa că Emanuel va pleca din București. Îl sună și gata, s-a făcut, nu mai mergem cu rabla noastră, mergem cu ei, cu mașinuța Alinei. Rabla noastra - un Ford Sierra vechi de mai bine de 20 de ani, mașinuța ei - un Ford Fusion de vreo 3-4 ani.
Cică hai să plecăm dimineața. Noi eram obosiți, pare-mi-se că ne-am chinuit să scriem și lipim etichete pentru borcanele cu miere pe care aveam de gand să le vindem la întâlnirea de la Sâmbăta și-am stat până destul de târziu, așa că trezirea auto-impusă de la ora 9 ne-a găsit frânți. Făcut duș, bagaje, adunat mieri în sacoșe... Ceilalți, nimic. Aveau și ei peripețiile lor. Abia pe la 12-1 dacă au ajuns în fața blocului nostru și ne-am înghesuit în portbagaj catrafusele. Apoi la cererea lui Alex am oprit lângă piață, să scoatem la imprimantă afișul A4 pe care-l făcusem eu "pe genunchi" pentru miere. Abia apoi am plecat. Prin Valea Prahovei. A durat o eternitate, pentru că se lucra la drum și abia se mergea. Ne-am mai și oprit într-un Metro, să ne luăm de-ale gurii și băuturii. Emanuel și-a luat ouă ca să le bea crude, cu puțină sare. De la un moment dat, după Câmpina, Emanuel simțindu-se obosit, Alex a trecut la volan. Și-am mers noi și-am mers, am făcut un popas în Făgăraș ca să verifice echilibrarea roților Alinei (care era prost făcută, cauză din care trepida volanul și trăgea într-o parte). Apoi, că tot se făcea târziu, îi roagă Alex hai să trecem prin Veștem, pe la unchii mei, să le las un bidon de miere. Așa că am ajuns și la Veștem, l-am găsit pe moșu la poartă cu alți moși și babe, i-am pupat, le-am lăsat mierea și am fugit către Sâmbăta de Sus.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş