Treceți la conținutul principal

Varza

E o perioadă când toate-s varză - sau așa mi se pare mie. De la perioada de concedieri și demisii încoace toate-mi par vraiște. La serviciu e de-nțeles. Acasă, de când cu albinele, mierea, călătoriile inopinate de colo-colo, activitățile cu PP-ul, iar e varza tot, venim fiecare ca la hotel, daca apare vreun proiect din care să fie o șansă sa luăm bani suntem terminați, că n-avem timp... O agitație perpetuă, care - culmea - n-are direct legătură cu mine, ci cu Alex, dar, colateral, mă zăpăcește și pe mine. Bașca, avem de lucru, fiecare câte ceva mărunțișuri, iar hardul calculatorului meu s-a bușit, doar ca să ne facă în ciudă. O perioadă în care, orice planuri ți-ai face, peste 5 minute tre' să le re-faci, peste alte 5 iar și tot așa. Varză! De-asta săptămâna trecută n-am mai mers cu Alex la Liești la recoltatul mierii de rapiță, de-aia cred că nici weekendul ăsta nu mă duc... e ca curu'. Și, colac peste pupăză, aveam prin frigider adusă de Alex vreo 2 kile de urdă de capră, și-mi vine ideea să fac clătite umplute cu urdă. Fac eu aluatul, în care zisei eu în sinea mea hai să bag și o lingură de miere. Fatal! Dacă nu au ieșit niște chestii care se lipeau ca cleiul de tigaie... care se oarecum prăjeau pe-o parte , dar mai departe, la întors sau la scosul din tigaie se făceau muci, zdrențe, în orice caz orice altceva decât clătite. Așa că mi-am pus pofta-n cui. Am mâncat zdrențele prăjite (de gustoase, erau foarte gustoase, ce-i drept) cu ceva urdă. Dar prea mare plăcere nu pot să zic ca mi-a făcut. A, și azi dimineață, altă realizare: pun la încălzit frumușel supa de găină (e drept ca stătuse ea ceva vreme uitată prin frigider)... miroase cam ciudat... gust... bleah! acră, acrită, gust nașpa de stricat - zdup cu ea-n wc. Așa ca am mâncat copios și-n dimineața asta...

Comentarii

Lecteriţa a spus…
foarte multe asocieri!!!
si eu am urda de capra in frigider, mi s-a busit hardul si s-a stricat supa de rata...
toate-s varza si abia a inceput saptamana!
Anonim a spus…
sper ca nu ai aruncat si oasele de la gaina in WC
liuba grecea a spus…
@ Anonim:
Nooo, alea au fost pretuite la maxim de cerberii din fatza usii (2 catele batrane)

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş