Treceți la conținutul principal

O zi de marti

Dacă e marţi, e şedinţă. Asta de trei săptămâni încoace. În prima ni s-a spus ca situaţia e mov, că până la sfârşitul anului trebuie să devenim rentabili, că nea Bobby nu ne mai finanţează, că urmează taieri de costuri şi fel de fel de măsuri. Că tre' să vină tot ziaristu' de la 10, că tre' să scrie mai mult etc etc. Şi că trebuie să completăm cu to(n)ţii un chestionar care să-i ajute să ia decizii pentru îmbunătăţirea activităţii etc. Şedinţa 2 - băiatu' de la personal a spus în două cuvinte cam ce puncte comune au reieşit din chestionare (adica exact platitudinile şi răspunsurile date ca sa fie date). Apoi ză big boss ne-a zis care-s primele măsuri... chestii drăguţe care sigur le-au "plăcut" ziariştilor de la EVZ (ediţia de duminică la care tre' să scrie toţi, luatul celei de-a doua zi libere prin rotaţie, creşterea numărului de pagini pentru justificarea creşterii preţului). Şi asigurarea fluxului continuu la online. Ei, şi ieri, a treia şedinţă. La care ne-a anunţat că se fac concedieri. Şoferii, toată corectura şi secretarii de redacţie. Iar şefuleţii intermediari au fost degradaţi la statului de redactori, cu leafă mai mică şi normă la scris. Cică mai urmează măsuri şi şedinţe viitoare... Pentru fiecare angajat se va stabili o parte fixă a salariului şi una variabilă. Aia variabilă va fi acordată în funcţie de îndeplinirea normelor. Care norme se vor stabili ulterior, dar până la începutul lui iunie.

Update. Azi a început să plouă cu demisii. Pen' că până luni, cei nemulțumiți de schimbările preconizate sau deja întâmplate pot să-și dea demisia și să plece în aceleași condiții cu cei restructurați - adică cu banii pe luna in curs si doua salarii compensatorii.

Bilant provizoriu: de la EVZ au demisionat circa 15 oameni.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş