Treceți la conținutul principal

Fleacuri

Trei zile de concediu, rest de anu' trecut. Joia trecută, marțea și joia asta. Luate așa împrăștiate pentru că la noi aproape toată lumea era în concediu, și mi-am zis ca măcar din două-n două zile sa fiu pe-acolo, ca reprezentant al departamentului. Joia trecuta am fost la Ploiești, să vizionăm filmul "Portretul luptătorului la tinerețe", marți am făcut o mare plimbare prin parc și apoi o vizită la Afi Cotroceni ca să-i prezint maică-mi magazine de încălțăminte, doar-doar și-o găsi ceva să-i placă și să fie comod. Ieri - am ieșit cu rolele în parc și m-am dat cu ele îndelung. Parcă-parcă încep să simt o ușoară febră musculară. Dar a fost tare bine! Mi-am promis ca anul ăsta să merg cu ele cât de des pot. Am avut baftă de vreme bună, însorită. Iarbă înverzită, flori, cântec de păsări, zbor de gâze, vânt transparent, tufe și pomi îmbobociți și gata să lanseze salve de artificii florale.

Comentarii

Lecteriţa a spus…
cum naiba poti sa mergi pe role???? eu as putea sa conduc un OZN, dar nu stau in picioare pe role sau patine. am incercat de 3 ori si am cazut de 4.
Alina a spus…
O zi plină. Nicio păcăleală?
liuba grecea a spus…
Alina - Da, chiar nicio pacaleala. Sau, poate pacaleala a fost sa ma astept la pacaleli si ele sa nu vina.
liuba grecea a spus…
Dr. Lecter, eu n-am avut problema asta cu cazutul de pe role... Poate a contat si faptul ca pe cand eram mica am avut patine cu rotile d-alea grele, cu platforma de metal si rolele puse doua cate doua alaturat, nu ca astea moderne, cu rolele in linie. Oricum,cel mai mult conteaza perseverenta. Si sfaturile altora mai experimentati, care te bat la cap si-ti zic sa nu-ti lasi greutatea pe spate, adica sa mergi cumva aplecat(a) in fatza...

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş