Deja de-o saptămână e cica primăvară. Și am o stare de sictir incredibilă. Astenie de primăvară? Nervi de primăvară. N-am deloc vreo stare primăvăratică, sau se sărbătoare sau d-astea. Dimpotrivă, m-aș ascunde în vizuină și-aș hiberna nițel... mai mult. Așa stare aiurea n-am mai avut de multă vreme. Ce primăvară, dom'le?! Fugi de-aici cu prostiile astea! Îmi sare țandăra din te miri ce, mă enervează tot, fără încetare, vreau să fac x chestii și nu-mi iese nimic, sau daca hai să zicem c-am reușit cate ceva, după eforturi seculare, am o stare de plictis total, de ne-sărbătorire, de sictir. Îmi vine să iau la bătaie pe toată lumea, începând cu mine. Mă mir, căci de-obicei simțeam primăvara, simțeam că mă bucur la ideea vagă că acuș-acuș apare soarele, se trezesc albinele, apar iarba, florile și vine vremea în care plimbarea îți face plăcere. Acum - nimic. Doar nervi că bate vântul rece, că ce-aș fi vrut nu se poate, că planurile de-acasă nu se pupă deloc cu situația din târg, că trebuie să amân nuș' ce treburi etc. Morocănoasă.
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii