Treceți la conținutul principal

Primavara?

Primavara? Unde? Păi o să vina... cândva. Poate chiar mâine, cine știe? Până atunci, avem frig, vânt, zăpadă, gheață și nori. A mai scos soarele cate un zâmbet din perna de nori, din cand în când. Prin parc însă se aud triluri... se aud ele de acum o lună și ceva. Și pițigoii și mierlele parcului mișună, zboară, cântă. Iarna și primăvara încep să se joace de-a v-ați ascunselea. Până acum a câștigat iarna.
Sâmbăta trecută ceva mi-am amintit că primăvara pândește la colț. Afară, frig și vânt tăios. În autobuz, ceva mai bine. E pe înserate. Se simte miros de flori. De zambile. Un nene și o tanti cu aspect mai de la țară s-au ridicat de pe scaune, să coboare la prima. Ambii au câte două sacoșe mari de rafie pline-ochi de zambile roz. Parfumate.

PS. Două ore după ce-am scris treaba asta, cât stăteam în staţia de tramvai de la Crângaşi, vântul mi-a lipit de faţă un fulg. Apoi încă unul. A venit tramvaiul. Când am coborât, deja ningea de-a binelea. Între timp, zăpada cea nouă, de martie, s-a depus pe jos, pe crengi, pe maşini. Într-o zi de mâine voi spune, poate... unde sunt zăpezile (de martie) de altă dată?

Comentarii

Lecteriţa a spus…
ceea ce putem reprosa anotimpurilor, este ca nu mai tin cont de calendar. sau, ne-or reprosa ele, noua? cu incalzire globala, cu poluare, cu ce-o mai fi...
pana una-alta, la streasina sunt turturi de o juma' de metru, si zapada scartaie.
Anonim a spus…
de, așa se întâmplă de când globul ăsta suprapopulat a început să se încălzească global...
liuba grecea a spus…
dr.Lecter, bine ca s-a mai incalzit nitel, incepe sa mai semene a primavara... cel putin pe-aici. Da‘ sa nu ma grabesc, ca poate maine-poimaine mai trage un viscol, ceva.

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş