Treceți la conținutul principal

ze tivi

de o vreme încoace nu mă mai uit la știri, la emisiunile „comentatoristice“, nici la „-șouri“, nici la așa-zisele emisiuni de divertisment. pentru că nu le mai suport. îmi creează o stare proastă, nervi și nimic bun. e adevărat, așa pierd legătura cu realitatea celorlalți, a celor ce se uită mult la toate acestea. și eventuale subiecte de comentat, sau față de care să mă indignez. și implicit să scriu. deci un blog mai sărac în subiecte actuale și mai bogat în subiecte contemplative. mai puțin analitico-critic și mai mult descriptiv. Dar prefer așa. decât să îmi umplu mintea de toate gunoaiele pe care le servesc pe tavă televiziunile de „infotainment“ (m-am crăcănat de râs cand am auzit termenul, folosit pompos de un patron din media - mogulaș, iubitor, ca tot românul cu pretenții, de termeni luați de-a gata din engleză, ca să „dea bine“).
evident, nu e nimic nou în asta, știm (teoretic) cu toții că televiziunea ne schimbă viața... numai că uneori uităm sau ne facem că uităm asta. http://www.youtube.com/watch?v=AKYCaHYYF3U

Comentarii

Ralitsa a spus…
Draga Liuba, am incetat de a ma uita la televizor in urma cu 3 ani, cred...nici nu mai stiu..asa cum nu mai stiu exact de cati ani m-am lasat si de fumat...cred ca s-au facut 8....:))))si nici ca imi pasa de "realitatea" celorlalti si nici ca imi e dor de lucrurile carora am pus capat odata pentru totdeauna! te asigur ca in asa fel nu vei trai intr-o "realitate" sugerata de altii ci vei transmite cea "realitate" traita de tine insati...prin prizma ochiul tau liber. Televiziunea ca si multe altele din viata cotidiana ne schimba numai daca noi permitem acest lucru!

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş