Treceți la conținutul principal

1 decembrie


Decembrie debutează în forță: frig (grade cu minus), ploaie, gheață pe ramurile tufelor și copacilor, gheață pe mașini, vânt. Drapele tricolore ude și înghețate. Un cățel scos la plimbare de la scara de bloc vecină de un băiat. Alți doi băieți se uită la cățel și râd în hohote. Cățelul se enervează și latră isteric. Cățelul pekinez era îmbrăcat de iarnă (de o stăpână nebună): o hăinuță roz matlasată... și... avea ghetuțe albe cu cusături roz (or fi fost de la vreo păpușă? sau s-a inventat încălțăminte pentru câini?). Vântul suflă tăios și cu putere. Mă precipit prin parcarea Billa ca s-ajung în stația lui 41. Văd că unii din stația de tramvai fug către cea de autobuz. La stop, oprit un 641. Mă prind care-i faza și fug și eu. Gata, l-am prins. Merge, merge. Înainte de Lujerului, câteva 41-uri înșirate. Stau locului. La podul Ciurel muuulte tramvaie stateau cârd unul după altul. Mai în față, o mașină se intervenții ratb și câțiva muncitori se chinuiau să repare cablul. Mai mergem puțin. Se aude și se simte un huruit de utilaj greu. Pe cealaltă parte a șoselei, un cârd imens de mașini militare (plecate de la paradă, bănuiesc), înșirat pe toată lungimea șoselei, până la Crângași.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş