Treceți la conținutul principal

multe distractii


Au tot fost la evenimente în ultima vreme... și toate reușite. Ziua Raliței, sărbătorită în Oldies-ul mutat în buricul târgului, cu dans până târziu în noapte, practic până au închis clubul, cu lume multă și veselă. Apoi botezul micului Tudor al fratelui lui Alex, și sărbătorirea evenimentului la Casa Jienilor, într-o atmosferă plăcuta, cu animatoarea pentru cei mici care-a avut un succes fantastic la copii, cu personalul foarte atent și pe fază. Apoi ziua mea (pe care n-am prea avut chef să o sărbătoresc, am oscilat îndelung între a serba cu multă lume și a nu serba deloc, mai ales din cauză de $$$, în final i-am chemat la noi acasă pe sora și verișoara lui Alex, cu soți, copii) cand, deși nu mă prea așteptam (de obicei ma simt cam aiurea de zilele mele) m-am simțit foarte bine (și sper că la fel toată lumea). A fost o serbare sărăcuță, cu bere (care din fericire a ajuns la limită) din ultimii bani din buzunar , cu zacuscă de ghebe din lotul nostru manufacturat, alune proaspăt prăjite și cu... hamsii prăjite cu mujdei (asta în loc de tort). Voie buna, cât cuprinde.
Săptămâna trecută mi-am luat concediu, ca măcar în preajma zilei mele să fiu liniștită, să am timp să-mi fac buletinul, să lucrez la designul celor două site-uri pentru care am primit comandă, să fac apoi în dream primul site, în html cu css. M-am plimbat aproape în fiecare zi cu maică-mea prin parc și-am admirat culorile toamnei, lacul aproape secat și vietățile de pe el (rațe, gâște, pescăruși și alte păsări migratoare). Au fost câteva zile luminoase și calme, deosebit de plăcute. Dar și două cețoase, reci și jilave. Per total, de data asta chiar am simțit că m-am odihnit.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş