Treceți la conținutul principal

vederi, revederi, beri, hâc... pe care l-am băut

un sfârșit de săptămână plin de evenimente, așa de multe că n-am avut încotro și-am ratat două. prima chestie, de pre-uichend, a fost anuntul fox-ilor cu căsătoria și invitatia de ieșire în baricade pe joi seara. cum joia a fost din nou cea mai lunga zi de munca, terminată pe la ora 11 noaptea, am zis pas. a doua zi, două evenimente: primul anunțat și de mult așteptat, vizita lui Pisi și adunarea cu Mirela și Virgil cu Pisi și cu prietenul ei cel neștiut de noi până atunci, Guillaume, în Herăstrău; al doilea, invitatia Mariei și-a lui Tudor să ne scoată la o bere cu ocazia zilei lor, în Piranha... din păcate nu se putea și colo și colo, așa c-a trebuit sa aleg, și ne-am dus la Pisi, că și-așa vine o dată pe an sau mai rar, iar Tudor și Maria sunt in București și ne-om mai putea vedea... ei, și deci ne-am dus, ne-am întâlnit, ne-am distrat, am văzut-o și pe Irina cea mică câteva minute, și-apoi la terasa, la bere, am trăncănit de toate pentru toți îndelung, de nu ne mai dădeam duși... am constatat că eu una m-am pilit bine de tot. iar sâmbătă, din cauza botezului Mariei cea mică a Cristinei, ne-am trezit la 8 jumate, cu capetele cât casa și-o mahmureală pe măsură, ne-am mișcat cu încetinitorul, am ajuns în fine acasă la Cristina unde-am mai stat vreo jumătate de oră așteptând diverși invitați întârziați, apoi am pornit spre biserică unde Alex a filmat iar eu am făcut poze (sper să fi ieșit și câteva mișto, că rateuri știu c-am dat vreo câteva), o biserică nouă, doar cu zidurile gata, „la roșu“ cum se zice, cu un preot tinerel și destul de simpatic, care știa sa se poarte cu copiii (zicea că are și el 3 acasă). prin curtea-șantier a bisericii mi-am rupt un toc în vreme ca ma străduiam să pozez pe toată lumea. și-n tot timpul ăsta ma simțeam oribilo-mahmuro-somnoroasă. la fel și alex. în fine, ajungem și la restaurant, unde scap și de tocul rămas. ne așezăm și dă-i și luptă, eu cu ape plate, alex cu ballantine’s-uri, și-apoi desigur, desfășurarea obișnuită, trăncăneli, antreu, trăncăneli, felul 1 etc... ajungem acasă pe la nouă seara și gata, cădem lați și recuperăm somnul lipsă până a doua zi spre amiază. duminică-zi de recuperare.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş