Treceți la conținutul principal

d-ale vietii


O saptamana aiurea. Aiureala dateaza de vineri seara, de fapt. Dupa ce-am reusit sa ma duc la cristina la spital, s-o vad pe ea si pe bebe-maria, am ajuns acasa, ne-am facut de cap gatind ceva gustos rau (fajitas cu carne de vita), am baut o bere... de cand ajunsesem acasa ma cam dureau oasele... si in scurt timp m-am trezit ca am frisoane, temperatura si tre’ sa zac. Noaptea ma trezeam din 5 in 5 minute si ma intorceam ba pe-o parte ba pe alta ca ma durea ba ici, ba colo, dar capul rau si mereu, oricum. Dupa ce m-am odihnit asa de bine, sambata dimineata (...pe la 2) ne trezim, Alex misuna prin casa, io mai zac putin, mai bag niste aspirina... pofta de mancare n-am, ba chiar din contra, asa ca in extremis mananc doua banane si plecam la mult-asteptata intalnire de la Madalina. In tramvai ne intalnim cu Mitzi si Lusien. Suntem primii sositi. Imediat dupa noi apar si Marius si Gina. Aranjari de mobila in curte, mare zapacit dalmatianul Stres care se zbuciuma pe acolo. Tzuica cu ardei marca alex are mare succes (chit ca in final n-a fost chiar a buna, poate tocmai de la ardeiul ala iute :D). Trece timp, si incep rand pe rand sa vina invitatii, toti fosti colegi de All si ai lor. Si cativa prieteni de-ai lui Mada. Si tocmai cand devine mai interesant, adica cand erau gata fripturile, micii si ce-o mai fi fost, io incep iar sa ma simt din ce in ce mai naspa. Apuc sa halesc o juma de bucata de friptura si doua beri, si cam atat. Se intuneca, se face ceva mai racoare, pe mine ma apuca frisoanele si fug in casa sa imi revin, sa mai bag un medicament, ceva... Alex tragea la masea indemnandu-se cu Marius si cu altii, plini de voie buna... Zic ca hai sa ma fortez sa mai stam, poate imi revin... pana sa-mi revin, aburii acoolului in exces si discutiile in contradictoriu l-au scos pe alex de sub control care devine certaret agresiv cam violent... na, exact ce mai lipsea (si-asa cativa din gasca isi exprimasera demult dezacordul despre felul cum se manifesta el la betie, acu’ a confirmat parerea). reusim cu greu sa-l scoatem din discutia fara sens si sa ne caram acasa, cu ajutorul Mirelei si al lui Virgil (si-al Irinucai, desigur). Un chin intreg pana l-a luat somnul pe agitatul agresiv care o facuse lata, lata si mai lata. Si-apoi iar acelasi somn intrerupt, aceeasi durere crancena de cap, aceleasi dureri de sale si de oase. Si astfel duminica a fost o zi de zacut, in care iar am frisonat, transpirat, m-a durut capul, dar in plus, m-a durut si bila, destul de rau, cu stari de rau si de ameteala. iar cateva banane si multa apa. Cand isi mai revine putin din mahmureala, alex se taraie afara si-mi cumpara rostopasca pt bila (noroc cu sfaturile maica-mi!). Discutam despre sambata, isi da seama ca nu-i a buna si ca e cazul sa nu mai ajunga in starea asta niciodata... vorbeste si cu Mada.... ne uitam la snooker... trece ziua iar eu ma simt la fel de naspa, de fapt putin mai bina dupa rostopasca. Luni ma trezesc la 10, imi dau seama ca ma simt prea rau ca sa ma tarai pana la servici, asa ca sun si anunt ca nu pot sa vin. Si zac in pat, infofolita, mai transpir, in fine rezultatul crizei de bila se concretizeaza in vizite incredibil de dese si de lichide la buda, ura, am scapat, numai sa scap si de asta. Ceai de menta, pesmeti si banane, desi am facut si supa de pui iar din puiul fiert friptura... numai ca nu puteam manca. Dar am putut marti, din fericire... cand am ajuns la munca eram zbrehuie de cap, transpirata si obosita deja, noroc ca n-aveam mare lucru de facut. Am hotarat sa rezolv in fine cu dentistul, ca prea ma durea dintele ala cand muscam, asa ca de ieri incoace dimineata ma distrez scotandu-mi nervi, pilind dinti, masele si tot asa. Oricum, inca am starea aia de zapaceala-ameteala care vad ca e specifica acestei minunate saptamani... Si-acum ma gandesc, ce weekend minunat am avut... Partea buna a fost ca zilele astea de bolit am fost rasfatata... duminica si luni saracul alex se tot chinuia sa imi dea ba aia, ba ailalta, sa faca, sa dreaga numai sa-mi fie bine.... marti, maica-mea...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş