Treceți la conținutul principal

prima ninsoare din 2010


A trecut craciunul, a trecut si revelionul... timp putin, pregatiri multe (mai ales inainte de craciun)... sarmale si cozonac de craciun... salata de boeuf (de fapt de poulle), friptura la gratar cu cartofi la cuptor si carnati, salata de muraturi si salata de fructe - de revelion, in coproductie... si cateva zile mai linistite. Si ieri - in sfarsit - ZAPADA! dupa ce-a nins o noapte intreaga, duminica pe la pranz a inceput sa se depuna si pe strazi. Am profitat si-am tras o plimbare de la piata Victoriei pana in Herastrau, si-apoi prin Herastrau, pe la insula trandafirilor, si-am iesit spre Casa Presei... Cand am ajuns la Victoriei, deci pret de juma’ de ora fatza de momentul in care am ajuns la maica-mea, cand strazile erau doar ude, deja se depusese zapada. Si-am mers prin ninsoare... si era foarte frumos... totul alb, curat... se vedeau doar urmele pasilor trecatorilor de mai inainte... doar cativa. Pana am ajuns in Herastrau s-a lasat inserarea, s-au aprins luminile si beculetele iar ninsoarea s-a intetit. Fulgii marunti si desi sclipeau vesel si iute in lumina felinarelor. Herastraul era minunat asa inzapezit si luminat de beculete... Pe scena erau unii, o formatie de cantareti de muzica populara, cantau ceva cantece vesele... era lume destul de multa, iesisera oamenii din case, atrasi de zapada... Am ajuns, cu zapada scartaind sub bocanci, pe portiunea dintre cele doua poduri, numita insula trandafirilor. Aici, la loc deschis, sub cerul de-o culoare ireala, roz-portocaliu-movuliu-gri inchisa si mata, dar luminoasa totodata, se intindea zapada proaspata, depusa peste alei si peste randurile de trandafiri, imprumutand din nuanta rozalie a cerului din care ningea intr-una... totul era luminat straniu si difuz, nu se stie exact daca cerul lumina difuz zapada sau zapada dadea stralucirea stinsa cerului... lampile-glob de pe stalpii din randurile de trandafiri luminau palid si rozaliu-oranj... in dreapta, salcii albe cu trunchiuri de umbra strajuiau un lac grizonat... un tablou in nuante ireale, incredibile si indescriptibile de griuri colorate... un tablou in culori inchise dar luminoase totodata... intr-o fotografie facuta cu un aparat obisnuit probabil ca n-ar fi iesit nimic din ce se vedea... si ningea, ningea...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş