Treceți la conținutul principal

Avatar


Dupa mai bine de-un an (daca nu mai mult), am ajuns si eu la un film la cinema, undeva intre Craciun si Anul nou. A fost Avatar, la CinemaPro. 3D. Fiind un film la care se face multa reclama si se asteapta un mare succes la incasari, am plecat de-acasa cu imima stransa, in ideea ca e foarte posibil sa fie o porcarie (nu-mi plac chestiile ”in trend”, ”la moda”, ”de succes”). Dar... Animatie reusita, efecte care-ti iau ochii, muzica ok, scenariu relativ interesant (desi preia si amesteca n sabloane arhifolosite si arhicunoscute), bineinteles cu final fericit, doar e film de hollywood. Personal am luat-o ca pe-o poveste sf cu trimiteri catre lumea actuala, adica un soi de fabula. Per total, mi-a placut.

Mi s-a parut insa interesant ca acest film a starnit controverse puternice, unii apreciindu-l, altii blamandu-l pentru ca ar fi malefic (principiile care guverneaza Pandora ar fi comuniunea cu natura, planeta-suflet colectiv etc), manifest new age, propaganda anti-crestina, propaganda a noii ordini mondiale,discurs megalomaniac samd.
Este un film despre care se vorbeste. Chit ca place sau nu, daca e controversat, inseamna ca e ceva de vazut si comentat. Fiecare il priveste prin prisma propriilor conceptii, perceptii, valori, sensibilitati, cunostinte si interpretari.
Citind argumentarile altora, care l-au interpretat mult diferit fatza de mine, mi-am pus intrebarea: oare e bine sa luam lucrurile asa cum le percepem la prima mana, sau o fi mai bine sa le trecem printr-un pat al lui procust, asa incat sa le fortzam sa se potrivesca in mozaicul mintii noastre? sau mai buna o fi calea de mijloc?
Daca l-ati vazut, voi cum l-ati perceput?

AVATÁR, avataruri, s.n. (În unele concepții religioase) = Reîncarnare succesivă a unei ființe. ♦ (Fig.) Transformare neprevăzută (și chinuitoare) care intervine în evoluția unei ființe sau a unui lucru. – Din fr. avatar. (DEX '98)

sursa fotografiei: http://www.flickr.com/photos/officialavatarmovie/4054081733/

Comentarii

Ralitsa a spus…
De sarbatori am vazut si eu acest film, 3D, nici nu m-as fi dus sa-l vad, stiind ca face parte din categoria SF (nu-mi place acest gen de filme),dar mediatizarea lui m-a facut curioasa. Concluzia mea coincide perfect cu a ta - mi-a placut filmul mult, realizarea lui, efectele care predomina...iti iau ochii, este incitant, insa scenariul banal, dar haide sa privim partea pozitiva, dintr-un scenariu banal s-a produs un film mai mult decat interesant:)))Cat despre maleficul...daca cautam asta, il putem gasi oriunde, inclusiv cum se sustine decatre unii care au facut studii asupra codurilor de bara care se gaseste pe fiecare produs cumparat, ei sustin ca acel cod este o succesiune de liniute intr-o anumita ordine din care rezulta numarul 6, care apare de 3 ori la fiecare cod de bara, numarul 6,fiind numarul diavolului. Si acum ce sa facem, sa nu mai cumparam? Eu ii las pe ceilalti sa caute ce vor si unde vor si imi continui modul simplu de a privi - Domne, eu caut frumusetea inclusiv acolo unde ea este foarte greu de vazut, vezi, cat optimism sau...imi arunc singura praf in ochi.Asta ramane de vazut.
Anonim a spus…
Your blog keeps getting better and better! Your older articles are not as good as newer ones you have a lot more creativity and originality now keep it up!
liuba grecea a spus…
Ralitsa, multumesc pentru raspuns.
liuba grecea a spus…
Anonim, multumesc frumos pentru apreciere si incurajari. Nu raspund in engleza pentru ca engleza mea de balta are cam multe lacune... In ceea ce priveste evolutia articolelor mele... Mie nu mi se par nici mai bune, nici mai rele... ele au fost, sunt si cred ca vor fi in continuare fragmente de viata, de ganduri si de trairi personale. Un mozaic format din piese foarte diferite, care capata sens impreuna.

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş