Treceți la conținutul principal

herastrau de iarna


Frig, zapada. Sambata seara in Herastrau. Forfota de animalute si fel de fel de pregatiri.
Am intrat dispre Arcul de triumf. Deasupra aleii, un lung sir de beculete de pom. Spre capatul aleii, inspre Expoflora am zarit niste caluti. Erau ponei, tocmai ii urcau intr-un soi de camion. Mai incolo, pe doua portiuni inaltate si acoperite de mocheta (si zapada) niste corturi mari, albe cu acoperitoare rosie. In ele, cativa producatori de chestii alimentare autohtoni (turta dulce, vin si vin fiert, tuica, saraili sau baclavale, ma rog, d-ale gurii). Si niste trasuri cu cai, care circulau pe aleile de la intrarea principala. Pe cele doua alei ale intrarii principale, casute de lemn, verzi, cu alti producatori de alimente si alte produse traditionale: carnati, pastrama, ii, cergi, vin, tuica, vin fiert etc. Circula pe acolo si o sanie trasa de... n-o sa ghiciti! doi reni adevarati! Pe spatiul central se muncea de zor pentru finalizarea unui patinoar artificial. Imediat dupa intrarea in parc, dupa fantana arteziana rotunda, e instalata o scena cu reclame pentru TVR3, primaria bucuresti si denumirea evenimentului: Traditii de Craciun. Mai departe, chiar la intrarea inspre parc dinspre piata Charles de Gaulle, o gramada de constructii de lemn: Casa lui Mos Craciun si alte acareturi. Un mare brad, beculete... frumos.
Ca de obicei, daca incerci sa obtii informatii complete despre un eveniment, descoperi ca organizatorii PUR SI SIMPLU NU STIU SA ISI PROMOVEZE EVENIMENTUL. Nu gasesti nicaieri informatii complete, un program bine inchegat de la cap la coada... Iar prin presa apar franturi, stiri de 5-10 randuri. Probabil ca se bazeaza pe transmiterea orala de la om la om a vestii. Cul!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş