Treceți la conținutul principal

Momo


Spuneam mai demult ca mi-ar fi drag sa recitesc MOMO (sau strania povestire despre hotii de timp si fetita care le-a inapoiat oamenilor timpul furat). O carte poveste-parabola, atat pentru copii, cat si pentru oameni mari.
Cartea tiparita nu s-a reeditat, e greu de gasit. Dar am gasit-o pe net:
http://www.scribd.com/doc/3345932/Ende-Michael-Momo-cu-imagini

Daca ai impresia ca n-ai timp, ca nu stii ce sa faci mai intai, desi la finalul zilei iti dai seama ca n-ai facut mare lucru...
Daca simti ca zilele iti sunt la fel si trec cu o viteza ametitoare...
Daca trebuie sa te straduiesti mult sa-ti amintesti cand ai simtit cu adevarat ca AI TIMP, cand te-ai simtit cu adevarat ne-stresat/a de toate problemele pe care le ai de rezolvat...

Citeste Momo. Chiar daca n-ai timp.
Poate dupa aceea vei redescoperi sa gasesti timpul...

„Există o taină foarte mare şi totuşi foarte obişnuită. Toţi oamenii iau parte la ea, fiecare o cunoaşte, dar numai foarte puţini se gîndesc vreodată la ea. Cei mai mulţi o iau ca atare şi nu se miră cîtuşi de puţin cu privire la ea. Taina aceasta e timpul.
Există calendare şi ceasuri pentru a-l măsura, ceea ce înseamnă însă prea puţin, căci oricine ştie că o singură oră poate părea o veşnicie, uneori poate trece însă într-o clipită - depinde de ceea ce trăieşti în ora respectivă.
Căci timpul e viaţă. Iar viaţa sălăşluieşte în inimă.“

Comentarii

Diana a spus…
hei, multumesc de recomandare, chiar sunt in cautare de lecturi interesante. poate ma ajuta si pe mine sa gasesc timp... sa o citesc macar :)
roxliu a spus…
bag si eu...poate ma regasesc in timpul pe care il voi redescoperi.
Pup

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş