Treceți la conținutul principal

bulgari

Treceam azi dimineata prin Herastrau. La un moment dat, dupa ce trec de hai sa-i zic centrul parcului, adica de fantani, indreptandu-ma catre iesirea dinspre metrou, aud cantand un cor dinspre zona cinematografului in aer liber (nefolosit de ani, din cate stiu). Ajung la aleea care dadea fix catre cinematograf. vad ceva lume adunata, iar corul se auzea clar, puternic. cantau foarte frumos. vad un steag si imi dau seama. in zona aceea sunt si doua statui, Vasil Levski si Hristo Botev. si la una dintre cele doua statui se adunasera oamenii si cantau. Mi s-a parut o chestie tare misto. Astia vad ca isi comemoreaza personalitatile, asa, discret si solidar. M-am apropiat tiptil. erau oameni destul de multi, si in varsta, si mai tineri, in centru erau, in cerc, niste tanti in costume nationale, cu coronite de flori in cap, cantaretele, am presupus eu, caci intre timp se terminase cantecul. Mai erau doi sau trei tipi imbracati in uniforma militara bulgara de pe timpuri, care stateau in fatza statuii. Din pacate ma grabeam, n-am mai stat sa vad ce a mai fost. Dar am ramas cu o curiozitate: oare ce eveniment sarbatoreau oamenii aceia? Am desoperit, cu ajutorul wikipediei: moartea lui Hristo Botev. Oricum, interesanta chestie. Niste oameni care tin la personalitatile lor. Ma intreb, in ignorantza mea... oare ai nostri romanashi, in alte tzari straine, daca au in parcul X din capitala respectivei tzari statuia unei personalitati marcante a istoriei nationale, organizeaza astfel de manifestari? Si oare s-ar aduna atata lume, adica cetateni de nationalitate romana ca sa fie de fatza la respectiva manifestare?

Comentarii

razvratitul a spus…
din cate stiu eu nu. si chiar s-ar uita ciudat. dpldv "nu da bine" ;)
si oricum ii daore in cot de tara asta, ca doar de aia au pecat de aici, nu?

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş