spuneam putin mai demult ca nu stiu ce-o fi in aer, toata lumea se supara, se oftica, tuturor le sare tandara, unii se retrag in cochilie, altii dau din gura, altii nu par a-si da seama ca ceva nu e in regula... oameni altfel cu scaun la cap o iau personal cand nu e cazul, se tine suparare, raman resentimente...
raman la parerea mea ca toate relele de tipul asta pleaca de la o perceptie gresita. omul in cauza crede ca cineva are ceva contra sa, sau ca a fost jignit, sau ca x s-a comportat aiurea, ca nu e bine vazut, in orice caz, ia la modul personal unele chestii exterioare, care-s oricum interpretabile. si le interpreteaza “in rau“, sau ca si cum ar avea legatura directa si menijlocita cu persoana sa. poate ca are, intr-o oarecare masura, dar are mai ales legatura cu altii, cu ceilalti. nu stii ce dreaq’ le trece prin cap si mai ales de ce, altora. poti sa vezi niste manifestari si atat. a, da, si sa le interpretezi asa cum ti se pare. or, lucrurile sunt, de obicei, diferite de ceea ce par a fi. si, in cazul asta, parerea mea, chiar daca te apuca dracii, te enervezi, etc, e un nonsens sa tii suparare. pentru ca poate chiar n-are sens. aaa, daca afli fara nici un dubiu ca treaba sta in felul cutare, ca x intr-adevar a vrut sa te jigneasca, ca mai stiu eu ce, da, ai toata dreptatea din lume sa zici “basta“. dar inainte de asta trebuie sa afli cum sta treaba, ce gandeste partea “adversa“, sa-ti dai seama daca nu cumva ai interpretat gresit faptele.
sigur, ca sa faci asta trebuie sa vrei.
sa vrei sa nu condamni pe cineva aprioric, la manie, la suparare, sau dupa o dezamagire, asa, doar ca o simpla respingere. trebuie sa vezi mai profund. trebuie sa te gandesti daca are rost, daca e o chestie atat de grava, daca se poate repara, daca vrei sa intelegi mai bine sau vrei pur si simplu sa-ti pui coada pe spinare si sa nu-ti mai intorci privirea.
parere personala: sa condamni pe cineva pt ca a facut cutare chestie, doar pt ca tine nu-ti convine, ca nu-ti vine bine, fara a cauta sa intelegi persoana respectiva inseamna sa nu inveti nimic. inseamna sa crezi ca numai tu ai dreptate, iar altii gresesc. or, cine o fi atat de perfect incat sa aiba dreptate la modul absolut?!
raman la parerea mea ca toate relele de tipul asta pleaca de la o perceptie gresita. omul in cauza crede ca cineva are ceva contra sa, sau ca a fost jignit, sau ca x s-a comportat aiurea, ca nu e bine vazut, in orice caz, ia la modul personal unele chestii exterioare, care-s oricum interpretabile. si le interpreteaza “in rau“, sau ca si cum ar avea legatura directa si menijlocita cu persoana sa. poate ca are, intr-o oarecare masura, dar are mai ales legatura cu altii, cu ceilalti. nu stii ce dreaq’ le trece prin cap si mai ales de ce, altora. poti sa vezi niste manifestari si atat. a, da, si sa le interpretezi asa cum ti se pare. or, lucrurile sunt, de obicei, diferite de ceea ce par a fi. si, in cazul asta, parerea mea, chiar daca te apuca dracii, te enervezi, etc, e un nonsens sa tii suparare. pentru ca poate chiar n-are sens. aaa, daca afli fara nici un dubiu ca treaba sta in felul cutare, ca x intr-adevar a vrut sa te jigneasca, ca mai stiu eu ce, da, ai toata dreptatea din lume sa zici “basta“. dar inainte de asta trebuie sa afli cum sta treaba, ce gandeste partea “adversa“, sa-ti dai seama daca nu cumva ai interpretat gresit faptele.
sigur, ca sa faci asta trebuie sa vrei.
sa vrei sa nu condamni pe cineva aprioric, la manie, la suparare, sau dupa o dezamagire, asa, doar ca o simpla respingere. trebuie sa vezi mai profund. trebuie sa te gandesti daca are rost, daca e o chestie atat de grava, daca se poate repara, daca vrei sa intelegi mai bine sau vrei pur si simplu sa-ti pui coada pe spinare si sa nu-ti mai intorci privirea.
parere personala: sa condamni pe cineva pt ca a facut cutare chestie, doar pt ca tine nu-ti convine, ca nu-ti vine bine, fara a cauta sa intelegi persoana respectiva inseamna sa nu inveti nimic. inseamna sa crezi ca numai tu ai dreptate, iar altii gresesc. or, cine o fi atat de perfect incat sa aiba dreptate la modul absolut?!
Comentarii
Tu zici ca daca e sa cunosti pe un altul (semnificativ sau nu), trebuie sa si vrei acest lucru. Eu cred asa: ca, ca sa ajungi sa vrei un lucru, trebuie sa ai de ce sa il vrei. Shtiu, suna ca povestea cu intaietatea oului sau a gainii. Dar, daca-mi ierti paranteza si mergem impreuna mai departe, aflam ca si vrutul (volitiv) si cunoasterea cuiva necesita ceva munca, efort, rabdare, consum energetic etc. Asa ca nu putini sunt cei care renunta (mai repede sau mai tarziu) sa cunoasca pe cineva ...pt. ca...considera ca nu se merita efortul. Sau pt. ca, caz si mai intalnit, acel cineva care ar putea fi cunoscut de catre tine te bombardeaza in mod regulat cu chestii care chiar nu iti convin...si iti face astfel mai usoara decizia de indepartare.
Cat despre dreptatea la modul absolut....asta cred ca e o fantezie general-umana, care face un delicios melanj intre religie, juridic si totalitarism.
hm, ideea mea, cand am scris scest post, era putin alta... si mi-e destul de greu sa o conturez, pentru ca se refera la mai multe situatii, ale mai multor persoane, din mai multe gasti din care fac parte... fiecare situatie e putin diferita, iar ce-am scris in postul acesta e ceva care le cuprinde cumva pe toate, sa zicem ca am cautat numitorul comun...
da, ma refeream la bucuria si supararea 'cauzate' de altii, nu la general.
da, stiam ca ce ai scris tu in al tau post numea, sintetic, un numitor comun...e logic.