Treceți la conținutul principal

nonsens

spuneam putin mai demult ca nu stiu ce-o fi in aer, toata lumea se supara, se oftica, tuturor le sare tandara, unii se retrag in cochilie, altii dau din gura, altii nu par a-si da seama ca ceva nu e in regula... oameni altfel cu scaun la cap o iau personal cand nu e cazul, se tine suparare, raman resentimente...
raman la parerea mea ca toate relele de tipul asta pleaca de la o perceptie gresita. omul in cauza crede ca cineva are ceva contra sa, sau ca a fost jignit, sau ca x s-a comportat aiurea, ca nu e bine vazut, in orice caz, ia la modul personal unele chestii exterioare, care-s oricum interpretabile. si le interpreteaza “in rau“, sau ca si cum ar avea legatura directa si menijlocita cu persoana sa. poate ca are, intr-o oarecare masura, dar are mai ales legatura cu altii, cu ceilalti. nu stii ce dreaq’ le trece prin cap si mai ales de ce, altora. poti sa vezi niste manifestari si atat. a, da, si sa le interpretezi asa cum ti se pare. or, lucrurile sunt, de obicei, diferite de ceea ce par a fi. si, in cazul asta, parerea mea, chiar daca te apuca dracii, te enervezi, etc, e un nonsens sa tii suparare. pentru ca poate chiar n-are sens. aaa, daca afli fara nici un dubiu ca treaba sta in felul cutare, ca x intr-adevar a vrut sa te jigneasca, ca mai stiu eu ce, da, ai toata dreptatea din lume sa zici “basta“. dar inainte de asta trebuie sa afli cum sta treaba, ce gandeste partea “adversa“, sa-ti dai seama daca nu cumva ai interpretat gresit faptele.
sigur, ca sa faci asta trebuie sa vrei.
sa vrei sa nu condamni pe cineva aprioric, la manie, la suparare, sau dupa o dezamagire, asa, doar ca o simpla respingere. trebuie sa vezi mai profund. trebuie sa te gandesti daca are rost, daca e o chestie atat de grava, daca se poate repara, daca vrei sa intelegi mai bine sau vrei pur si simplu sa-ti pui coada pe spinare si sa nu-ti mai intorci privirea.
parere personala: sa condamni pe cineva pt ca a facut cutare chestie, doar pt ca tine nu-ti convine, ca nu-ti vine bine, fara a cauta sa intelegi persoana respectiva inseamna sa nu inveti nimic. inseamna sa crezi ca numai tu ai dreptate, iar altii gresesc. or, cine o fi atat de perfect incat sa aiba dreptate la modul absolut?!

Comentarii

rene decartez a spus…
Zapand pe net, am dat peste al tau post. Eu, de cand sunt mojic care priveste in jurul sau, constat ca supararea si bucuria sunt 2 fete ale aceleiasi monede de apreciere a altora, moneda numita perceptie. Aceasta moneda poate sa aiba batuta pe ea fie chipul lui Diocletian, fie al lui washington, fie tractorul arand pe camp, fie Regele-Soare etc. Un singur lucru ramane constant si fundamental in timp: valoarea acestei monede nu se depreciaza, situatie datorata in principal valorii sale de schimb. Faptul ca prin ea ii apreciem pe altii si ca ajungem astfel sa ii 'triem', inseamna ca ne 'aerisim' viata. Indepartam ceea ce nu ne convine si strangem alaturea ceea ce ne place.

Tu zici ca daca e sa cunosti pe un altul (semnificativ sau nu), trebuie sa si vrei acest lucru. Eu cred asa: ca, ca sa ajungi sa vrei un lucru, trebuie sa ai de ce sa il vrei. Shtiu, suna ca povestea cu intaietatea oului sau a gainii. Dar, daca-mi ierti paranteza si mergem impreuna mai departe, aflam ca si vrutul (volitiv) si cunoasterea cuiva necesita ceva munca, efort, rabdare, consum energetic etc. Asa ca nu putini sunt cei care renunta (mai repede sau mai tarziu) sa cunoasca pe cineva ...pt. ca...considera ca nu se merita efortul. Sau pt. ca, caz si mai intalnit, acel cineva care ar putea fi cunoscut de catre tine te bombardeaza in mod regulat cu chestii care chiar nu iti convin...si iti face astfel mai usoara decizia de indepartare.

Cat despre dreptatea la modul absolut....asta cred ca e o fantezie general-umana, care face un delicios melanj intre religie, juridic si totalitarism.
liuba grecea a spus…
supararea si bucuria cauzate de altii, vrei sa zici, nu supararea si bucuria in general...
hm, ideea mea, cand am scris scest post, era putin alta... si mi-e destul de greu sa o conturez, pentru ca se refera la mai multe situatii, ale mai multor persoane, din mai multe gasti din care fac parte... fiecare situatie e putin diferita, iar ce-am scris in postul acesta e ceva care le cuprinde cumva pe toate, sa zicem ca am cautat numitorul comun...
rene a spus…
dat fiind ca cauti sa o conturezi..e spre bine...poti face un desen, caci e posibil ca cuvintele sa fie mai greu de dibuit decat liniile pe foaie....

da, ma refeream la bucuria si supararea 'cauzate' de altii, nu la general.

da, stiam ca ce ai scris tu in al tau post numea, sintetic, un numitor comun...e logic.

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş