Treceți la conținutul principal

Codex Alimentarius


Dupa cum spuneam nu demult, se tot aduna stiri si vesti ingrijoratoare...

Iata inca o chestie aberanta: http://www.ecomagazin.ro/codex-alimentarius/
http://www.petitieonline.ro/petitie-p61682048.html

Pe scurt, ar fi vorba de adoptarea unor reglementari prin care Codex Alimentarius va seta standardele de siguranţă alimentară, regulile şi reglementările în vigoare în peste 160 de ţări, adică 97% din populaţia lumii. Aparent, nimic rau.
citez „Codex Alimentarius este o colecţie de standarde alimentare adoptate la nivel internaţional, care au ca scop declarat protecţia sănătăţii consumatorilor şi asigurarea practicilor corecte în comerţul alimentar. Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude şi pentru distribuţia către consumator, prevederi în ceea ce priveşte igiena alimentară, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare şi prezentare, metode de analiză şi prelevare. În realitate, Codex Alimentarius intenţionează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice.

Nu sunt sigura ca e asa, m-am apucat sa sap pe internet si pe site-ul lor oficial ca sa vad daca e sau nu e. Inca nu mi-am dat seama. Cand ajung la o concluzie ferma, documentata bine, o sa adaug un final, o concluzie acestui post.
Deocamdata imi dau cu presupusul asa, ca la fotbal. Posibil sa fie ceva adevarat. Probabil ca existe interese. Se poate ca unele chestiuni discutabile sa fie „in ceatza“, iar punerea in practica sa le poata transforma in reglementari rele sau bune. Oricum, cert e ca aparent codex alimentarius are fatza umana, ca interzice (cred) unele E-uri, si alte mizerii de genul asta... si pune etichete si ambalaje chiar si cand nu e nevoie (a se vedea reglementarea ca taranii sa-si ambaleze si eticheteze carnea, laptele, branza, etc... si sa scrie ce? compozitia branzei? ca n-are e-uri? ca e naturala? pai si pt asta ar trebui sa-si faca acasa o mica fabrica de ambalat si etichetat conform standardelor, pt asta sa faca un imprumut, ceva, sa creasca pretul, si cu gandul la castig, sa bage si ei cateva e-uri „legalizate“ de codex alimentarius?)
Intr-o lume in care in tari bogate se agita sa produca/vanda cat mai multe alimente, sa le „inmulteasca“ cu e-uri cat mai mult, ca producatorul sa faca tot mai multi bani, o imensa parte a oamenilor de pe glob mor la propriu de foame... si nimanui nu-i pasa... ca-s saraci si nu pot sa cumpere alimentele care prisosesc in alta parte a lumii. Traim intr-o lume dezechilibrata, o lume lipsita de o viziune larga... atat din punctul de vedere al spatiului, cat si al timpului... Ce lume e asta, in care nimanui nu-i pasa de aerul pe care il respira, de apa pe care o bea, de e-urile pe care le mananca, de prostiile pe care le inghite de la TV, de la mass-media, de consecintele propriilor fapte...

Comentarii

Vilhelm man a spus…
O seara minunata!

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş