Treceți la conținutul principal

betii


mare adunare, mare sambata la dominic... serbarea comuna a lui bafta si-a lu’ vulturu’. Beutura, tigari, muzica, glume, poante, lupte libere maruntelo-honcesti, una-doua chitari, cantari, inceputuri de cantece, chibitzi, ameteala, zapaceala, poze demente, blitzuri wireless, distractie.
interesant se manifesta oamenii la betie... cel mai haios mi se pare cand nu-si mai amintesc mare lucru cand se desteapta din betie si intreaba ce-au facut. am vazut multi oameni beti de-a lungul vietii... si fiecare se manifesta altfel... unii sunt super haiosi, altii devin agresivi, altii vorbesc de nu se mai opresc, altii incep sa planga, sa-si planga de mila... sunt si altii care sunt haiosi dar pot deveni si destul de „rai“, asta intr-o clipa... dintotdeauna m-am intrebat: oare ce dezvaluie omul la betie? este o parte a sa, in mod normal redusa la tacere? daca da, care este adevaratul „eu“ al respectivului? este demonul alcool? nu vorbesc aici de a bea o bere-doua, doar cat sa te ametesti... vorbesc de a bea mai mult, suficient cat sa „ti se rupa filmul“... cine devii cand ti se intampla asta? si de ce?

Comentarii

lucian a spus…
liu, am o intrebare la tine ...tot din categoria 'retorice': tu stii care e 'adevaratul' tau eu???
si, ca sa nu par rautacios, o sa incep cu mine: eul meu este format din o multitudine de eu-leti. unii mai breji, altii 'perversi', altii blanzi ca niste mieluleti, altii 'cultivati', altii molcomi, altii tandri etc. 'adevaratul' eu, si aici cred ca e partea cea mai 'dramatica', este destul de complex ca sa nu poata fi simplificat in 2-3 etichete. este, pe de o parte, eul construit social si este eul care reflecta, macara pana la un punct, eul social. dau un set de cuvinte/compusi pe post de indicii: habitus, structura obiectiva, structura subiectiva, bourdieu.plecand de la acest set, se poate naste o calatorie 'intiatica'. o calatorie spre centrul fiecaruia dintre noi ...
liuba grecea a spus…
Asa e, bine zici, si eu am multi eu-leti, pe care ii constientizez, ii accept, am facut pace cu ei, acum nu se mai razboiesc intre ei (pana la proba contrara). Oricum stiu ca sunt plina de contradictii si tendinte contrare, am si „a dark side“ care nu e deloc insignifianta... Esti sociolog, e firesc sa privesti lucrurile printr-un filtru profesionist... da, toti avem o „față“ sociala, care, cu timpul se imbogateste cu ceea ce cunosti in plus despre omul respectiv, cu ceea ce iti mai dezvaluie pe parcurs. Ceea ce ma intriga pe mine uneori e ce se intampla cu un om care bea, bea, pana la un punct se manifesta intr-un fel... iar dupa aceea... te uiti in ochii lui, care-s deja tulburi, si-l vezi ca pur si simplu parca e altul, gandeste cumva asemanator dar altfel, face chestii stranii, si in momentul ala ma intreb: ok, e tot el, dar...
lucian a spus…
don't know how to tell it...dar am, uneori, atunci cand beau sau vreau sa beau, un fel de chef...asta se poate traduce prin o stare de super suresctitare, o stare de mica revolta. e ca si cum as vrea sa beau un rau de vin rosu, sec sau demi-sec si as avea pretentia de a ramane treaz/ne-beat. cand se intampla acest lucru: sa bei cat-de-cat (mai mult de niste cateva beri) si sa ramai treaz, e o stare de o amploare deosebita: e si surescitare, e si dorinta de a face, de a lupta, e si speranta. e un mix condimentat. si e, concomitent, dualitatea adusa de reflexivitate: stiu despre mine insumi ca sunt luat, deci nu sunt in eul meu cel mai frecvent, dar, totodata, stiu ca aceasta stare, de moment, releva tot o fateta a mea. una mai rara, dar care iese mai rar la iveala. una de combativitate, de 'strafulgerare', de apriga prezenta. eu unul cred ca, cel putin, betia "numeste": asta vrea sa zica ca ea instituie o realitate, o scoate din 'anonimat', din 'potential'. o face reala si, astfel, ceva se schimba. acel ceva se manifesta fizic si prin tulburarea privirii, prin inclestarea pumnilor, prin conglomeratul de idei care iti vin toate odata in cap/secunda, in micile disfunctii de miscare, in incoerenta exprimarii etc.
...
asta ar putea fi numita partea 'frumoasa' a betiei.
lucian a spus…
cat despre mine, tine, vulturu' si altii, iata link:
http://hop-talk.com/2008/12/18/genetics-can-make-you-angry-drunk/

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş