Treceți la conținutul principal

Zeitgeist

In ultima vreme s-au bagat in raza atentiei mele tot soiul de chestii alarmante. In afara de mult-blamata CRIZA pe care dau cu totii vina pentru orice mizerie pe care o fac... A circulat textul faimoasei legi (Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice) care face praf intimitatea personala fie ca vorbesti prin telefon, fie pe mail, fie ca navighezi pe net... De altfel si la noi au fost niste valuri, dinspre IT... A, si astazi, Apelul Parintelui Iustin Parvu... habar n-aveam ca se "coace" folosirea cipurilor biometrice. Sub aparenta de grija pentru cetatean... de protejare (de parca ar interesa pe vreun politician binele fiecarui om!), de fapt se va sti intotdeauna unde esti, ce faci, poate si ce vorbesti (ca de, cipu' e inteligent, poate face ce-l vor cei ce-l produc/proiecteaza).

Prin urmare, o gramada de chestii naspa, care tot vin sa iti restranga spatiul si timpul tau privat. sa nu mai fie! ce-ti trebuie asa ceva?
Unde mai pui ca aseara m-am uitat si la Zeitgeist, un film cutremurator. E si el plin de manipulari, are chestii care nu se leaga neaparat asa cum spun ei... dar... multe lucruri sunt absolut ingrijoratoare... pentru ca iata, se intampla!
De fapt, nimic nou... George Orwell, in "1984" a creat un scenariu in care poate doar detaliile de culoare difera... esenta ramane cam tot pe acolo... Se pare ca mai multi scriitori care au scris chestii asemanatoare au ghicit cam pe ce cai o va lua cursul istoriei... sincer, ma tem de concluzii. poate, in final, lumea va esua intr-unul dintre scenariile catastrofice de care radeam in hohote cand eram copil si citeam in Almanah Anticipatia cele x scenarii posibile folosite de scriitorii sf... dar poate totusi ca nu... sper...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş