Treceți la conținutul principal

Ringier christmas party si alte petrecanii

Ei, si-a fost si petrecerea Ringier... club Kristal, ambianta placuta, lume multa, mancare buna, bautura, muzica, dans. A fost reusita. Mai reusita decat cea pe care am prins-o anul trecut la mccann. Singura diferenta in favoarea anului trecut e colectivul: anu' trecut dtp-ul si traficul dansau de rupeau in timp ce altii stateau lemn tanase; anu' asta, capital a lipsit de pe ringul de dans pana dupa ora 12... concluzie: dtp-ul si traficul de la mccan sunt mai de viata decat redactia capital. cei de la capital s-au dezmortit abia dupa ce-au baut, tarziiiu. In rest, reusit, foarte reusit totul.

Ei, acum in general, despre petreceri de tot soiul... ca in ultimele luni, de cand am scris ultima data despre petrecerile trecute, au mai fost inca destule... Cum e o petrecere reusita? O petrecerie in care oamenii au chef sa se simta bine. Si atunci nici nu conteaza daca e un loc mic sau mare, daca e sau nu muzica, daca urmeaza sau nu un weekend inainte, daca se danseaza sau nu, daca e bautura multa sau mai putina...
Ce petreceri au mai fost de la ultima referire la evenimente placute? ziua Ralitei, mare distractie in Oldies; ziua mea, serbata si la munca (ce tort bun din partea firmei!), si cu fetele de la dansuri, la un litru de bere in Car, si cu gasca mare la sediul tuturor petrecerilor noastre, adica la Dominic; ziua lui Ionel de la dansuri, tot in Oldies... ziua lui mos Nicolae-Bafta Man si-a Verei, in Jack. Da, cam astea au fost.
Am reusit sa ma vad si cu Elena, tare mult m-am bucurat sa povestim care ce-am mai facut de cand nu ne-am mai intalnit, dupa atata vreme...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş