Treceți la conținutul principal

printre picaturi


Parca as avea chef sa scriu... dar nu stiu despre ce, multe imi trec prin minte dar nimic nu ma imbie in mod deosebit. afara ploua. marunt. nu-i asa de rau. sunt racita, ma doare capul si parca am nisip in cap. sau caltzi. sau ceatza. de toate.
ieri a fost o zi interesanta. dimineata a plouat de-ai fi zis ca o sa ploua vesnic. si totusi, dupa ora 1, cerul s-a limpezit, a iesit soarele si-a fost cat se poate de frumos. Am iesit cu maica-mea prin parc, desi ma simteam la fel de naspa ca azi, poate chiar mai naspa. si am avut parte de cateva episoade cu animalutze. Imediat ce-am iesit din bloc, inainte de traversare, la zebra, doi caini care se harjoneau.cum aveam o ditamai plasa, hop, ma trezesc ca nu mai scap de ei. o femeie se opreste, ii mangaie, degeaba, ei tot dupa mine... si macar de-ar fi fost linistiti, da' ei se tot fugareau, se hargoneau, se muscau si se maraiau in joaca... mai incolo, intr-o curte, intr-o baltoaca de langa gard, doua vrabii se balaceau. una normal, dar cealalta... se balacea in asa hal, de facea fantana arteziana din baltoaca aia... zburau stropii juma' de metru in toate directiile... era de poza, pacat ca n-aveam aparatul. ei... si, apoi, in parc, dupa ploaie, pamand ud, cer senin, soare, frunze si... muuulte veverite care misunau in toate partile. a fost haioasa una, mai roscata... era un nene care adusese nuci si chema veveritele ciocnind doua nuci... lasase si vreo trei nuci pe jos, in fatza lui... veverita cu pricina se tot foia, ba se apropia, ba se departa, tot dadea tarcoale... si-odata prinde curaj, vinel langa o nuca, o inhatza si tzusti! cu viteza luminii o zbugheste inapoi, la distanta, sa ascunda nuca..
Am incercat sa ma vad cu Dana B, sambata, sa mergem la o librarie... dar n-am fost in stare, pur si simplu, din pacate...

Comentarii

Dan Gheorghe a spus…
frumoase imagini in cuvintele tale!
liuba grecea a spus…
multumesc frumos! sunt doar fragmente de viata...

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş