Treceți la conținutul principal

unde dai si unde crapa


cum poate o saptamana sa inceapa bine si sa se termine prost... ei, uite ca se poate. Marti mare intalnire la Motoare cu oamenii din grupul de mers la Metallica. Amuzant, stabilim una-alta, ora plecarii, locul, cate masini...printre rafale de ploaie care ne faceau ba sa ne adapostim, ba sa iesim iarasi la mesele descoperite... raman de adunat oferte de cazare, totul e minunat. Incep sa vina ofertele, destul de scumpe... cel mai afectat e alex, care e intr-o pasa financiara proasta... dar evident nu poa' sa recunoasca asta in fatza gastii si atunci baga mesaje cu subtext, gen bate saua sa priceapa iapa... si iata ca astazi se produce deznodamantul spectaculos... m-am ofticat, dar... in definitiv n-am de ce sa ma amestec in orgoliile masculine (care pe mine ma fac sa rad). asadar ma voi duce solo in Bg la Metallica. sad but true. dar va fi bine, stiu eu!

Comentarii

Anonim a spus…
"orgolii masculine"?! asta e un fel de a explica anumite situatii care se intampla in viata?? nu e putin tautologic??
hmmm...dar daca anumiti oameni din gasca, din cauza de situatia financiara ok. (cel putin in acest moment) nu se gandeau decat la confortul personal, in detrimentul "confortului" altora?
nu cumva gashca e ceva de genul, macar din cand in cand, "unul pt. toti si toti pt. unul"??? altfel, cadem in derizoriu...
liuba grecea a spus…
pt lucian... asa este. nu comentez situatia propriu-zisa, care e exact cum ai vazut-o si tu... ci unele reactii publice.
cat despre gasca, da, asa trebuie sa fie, nu e nici un dubiu; si gasca noastra chiar e asa... dar asta fiind o alta adunare de persoane in mare parte necunoscute... poate ca e de inteles c-a iesit asa

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş