Treceți la conținutul principal

Gashca vs grup


Ce e o gashca? (ca daca scriam gasca, poate ar fi parut ca e vorba de calatoria lui Nils Holgersson, si nu e...) Dupa cum scria un prieten, intr-un comentariu recent, "nu cumva gashca e ceva de genul, macar din cand in cand, "unul pt. toti si toti pt. unul"???". Exact! Asta e o gashca... Niste oameni carora le pasa unii de ceilalti, niste oameni care se cunosc (mai mult sau mai putin) dar au niste valori comune, care se accepta asa cum sunt, care accepta o parere diferita fara sa se simta atacati, care nu impun ceva celorlalti... O gashca e ceva ce rezista in timp, peste conjuncturile de interese efemere, peste perioade mai grele, peste vremuri in care membrii nu s-ai mai reunit... O gashca adevarata e ceva destul de rar in zilele noastre, si tocmai de aceea trebuie pretuita.
De-a lungul vremii, fiecare am facut parte dintr-o "gashca" efemera... pe care eu as numi-o mai degraba "grup" - adica un grup de persoane care s-au intalnit intr-o anumita conjunctura, pe care le-a unit o situatie, un interes... Si dovada ca nu era o gashca, ci doar un grup de indivizi consta in faptul ca dupa ce a disparut ceea ce i-a adunat, membrii respectivului grup n-au mai tinut legatura, au plecat care incotro vazandu-si fiecare de interesul sau. Un grup de persoane care de fapt are fiecare alte interese, alte ganduri, alta structura...
Cred ca de aici apare si principala diferenta intre gashca si grup: ce-i uneste pe mebri - valorile comune sau interesul de moment. Deci, nu toate grupurile pot deveni gashti...

Comentarii

Anonim a spus…
din start, afirm ca cred ca ma voi abera. dar, subt impulsul de moment al unui paharel de whiskey, simt imperioasa nevoie de a ma face vizibil. asta e, cum zice Bafta, alcoolul e o otrava subtila, insidioasa si nascatoare de bale.
imi aduc aminte cum, pe bancile facultatii, unul sau altul dintre grandiosii ilustri profesori folosdeau distinctia grup / masa. Dar, desigur, nu opearu o distinctiere conceptuala care putea fi ilustrata /tradua prea usor empiric, prin opeartionalizare, ci reiterau o serie de dictumuri ale limbii de lemn sociologiste.
Asadar, eu unul nu cred ca diferenta fundamentala/principala dintre gasca si grup tine de valorile comune/intrinseci "membrilor" componenti fiecareia dintre entitati. ci, mai degraba, sustin ca un grup poate deveni o gasca daca oamenii care il compun sacrifica continuu mici parti din mintea, sufletul si resursele financiare, de timp si psihologice pentru a intari, solidifica si mentine un raport cvasi-permanent intre membri. iar gasca devine grup atunci cand cei care formau pana mai odinioara gasca se reunesc ca sa se reuneasca, vorbesc ca sa vorbeasca, consuma timp impreuna ca sa nu moara de solitudine sau sa nu ii doboare ideea ca nu mai au "gasca de mai ani" etc. Adik, ca sa fiu putin mai klar, un set de valori comune se pot identifica atat la nivel de grup, cat si la nivel de gasca. Dar, si subliniez acest dar, gasca practica o continua ritualizare, cladeste un tesut interstitial efectiv benefic pt. continua sustinere, intarire, comunizare a setului de valori comune. Grupul practica o gama disparata, discontinua de acte de intarire a valorilor comune si, in final, se destrama.
deci...shi gan, baybe!

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş