Au trecut cele doua saptamani de cosmar in care doi colegi au fost lipsa. I-am tinut locul siviei, seretarul nostru de redactie, si pe chestia asta n-am mai avut o clipa libera, bizi-bizi rau de tot. Uf, am supravietuit, ziarul a iesit cu bine, ne-am descurcat. Dar oricum am acumulat oboseala, si ca de obicei in aceste situatii, am fost stresata, nervoasa, o mica pacoste, ce sa mai discutam. Dar acum gataaaa, reintru in ritmul pasnic din situatiile de ne-stres. A, si am avut de munca si extra, ca s-au intors de la corectura cartile trimise haaat demult. Da, pe chestia asta am ratat doua chestii la care mi-ar fi placut mult sa merg, respectiv caffe jazz nu-stiu-cum de la clubul taranului roman, si noaptea muzeelor. ei, dar lasa, ca doar n-o sa fie vesnic munca in draci, or sa mai fie si festivaluri de jazz si nopti ale muzeelor - desi, la ce imbulzeala a fost, mai bine ma duc intr-o zi normala, pe bani, dar macar nu stau la coada...
A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!
Comentarii