Treceți la conținutul principal

1 martie intre fete


Planuisem cu Elena si Oana sa ne vedem azi... cu Elena ma mai intalnisem, am mai vorbit pe mess, dar cu Oana chiar de multa vreme nu ne mai vazuseram... Si in sfarsit am reusit... ba inca a mai venit si Denisa (din trupa de fete cu care-am fost asta-vara la mare) cu o prietena de-a eu, Mihaela... Am mers intr-o ceainarie recomandata de Oana, care mai e si aproape de mine, Triangle d'Or, care de altfel mi-a si placut. Foarte placuta si atmosfera, si conversatia noastra, variata, diversa, avand in vedere ca fiecare avea destule de spus si de dezbatut... Am savurat un ceai de iasomie si mandarine si un desert numit Fantezie Triangle d'or... Iata deci inca un moment de care sa-mi amintesc cu placere... Distractiv a fost si modul nostru de a ne intalni. Trebuia sa ne vedem la 6 la piatza victoriei, vis-a-vis de cladirea orange... eu am intarziat 4 minute, Elena ma sunase cu putin inainta sa-mi zica ca (normal) va intarzia... ma suna si Oana chiar in clipa in care ajunsesem si ma intreaba de fapt unde era statia lui 300 in care trebuia sa ne intalnim, ea nimerise la cealalta, cea de langa muzeul tzaranului... vine ea incoace... stam indelung la vorba, aflu ca era cat pe ce sa fim colege la Capital, dar ca refuzase, iar acum ii parea rau... intr-un final ajunge si Elena, care si ea reusise sa greseasca iesirea de la metrou... apoi o suna pe Denisa... care venea cu masina... unde sa opreascca... zice ca ne vedem in fatza la guvern... traversam si apucam sa vedem ca soldatul de paza tocmai gonise masina... o suna iar... cica ne vedem langa turnul BRD... traversam noi toata piatza, ajungem langa turnul BRD, nimic... iar telefon, in fine ne gasim ura-ura, ne imbarcam si pornim... da, intotdeauna intalnirile noastre trebuie sa fie putin mai condimentate cu mici peripetii, ca altfel, unde-i hazul...
A, si la plecare ploua. eu, cu gura mea de tinichea! tocmai ne asezaseram la masa si fetele ziceau ca uite, azi a fost cald si frumos, se imbracasera subtzirel si se bucurau ca nu s-a adeverit prognoza... iar io ma trezisem spunand ca nu-i timpul pierdut, poate o sa avem o surpriza cand iesim, vreo ploaie...
Acum ploua... o ploaie dintre cele care spala praful si limpezesc gandurile...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş