Treceți la conținutul principal

muzici ce-mi plac taaare + ganduri ganditoare





Excelenta versiunea simfonica! (parerea mea)

Azi am citit bloguri... interesante, diverse, cu personalitate. Le voi adauga in lista mea de linkuri. Interesant sa vezi cum percep altii viatza sau diferite aspecte ale ei, cum simt, cum se exteriorizeaza in scris, cum gandesc... Sigur, un blog e doar o imagine a unui om... Bunaoara, zilele astea am citit ce-am scris anul trecut... si ma gandeam.... oare cineva care nu ma cunoaste deloc dar mi-ar citi blogul ce imagine si-ar face despre mine? Ar fi relevanta? Ar fi realista? La fel sta treaba si-n cazul celorlalti necunoscuti pe care-i citesc. Cred ca un blog e o completare, nu un substitut. Poti cunoaste un om, dar daca mai si citesti ce scrie, asta iti da inca o perspectiva din care sa-l poti privi. Sau ca niste lentile prin care vezi brusc mai bine, mai descoperi ceva. Un zoom in (sau out). Un fel de inca o dimensiune. Asta am constatat din blogurile celor care-mi sunt prieteni.
Dar ca sa reiau ideea, azi citeam bloguri, multe bloguri, ale unor oameni complet necunoscuti, fiecare cu ideile, problemele, vietzile lor... Si m-am bucurat. Ca exista, dom'le inca destui oameni care gandesc! Ca sunt sau nu de acord cu felul in care gandesc, asta e irelevant. Sunt oameni care isi pun probleme, se agita, se intreaba, cauta raspunsuri, le gasesc sau nu, oameni care nu doar vietuiesc, in virtutea inertiei. Si ce-i asa deosebit in asta? Pai de ceva vreme am cunoscut din ce in ce mai multi oameni care nu-si mai puneau probleme, altele decat cele legate de viatza marunta, de zi cu zi, adica cumparaturi, masini, calculatoare, copii, sotz(ie)/iubit(a), eventual filme si desigur serviciu, serviciu, serviciu, bani, bani, obiecte, lupta pentru putere... si cam atat. chestii legare de confort personal, nimic mai mult. Nici un gand mai abstract, mai ne-functional, sau doamne fereste, artistic. Asa ca am de ce sa ma bucur. Anul trecut pe vremea asta, socoteam eu asa, in minte, ca dintre oamenii cunoscuti relativ recent, doar vreo 5-6 gandeau chestii mai altfel, restul de 100 sau mai mult... renuntasera sa "piarda vremea" gandind chestii fara utilitate imediata. Nu stiu, o fi legat de varsta... si de cat de haituit esti la serviciu... daca n-ai timp nici sa mori, cand sa ai vreme sa gandesti? Oricum, acum sunt bucuroasa. Oamenii gandesc inca!

Comentarii

Anonim a spus…
foarte adevărat!!ce-mi place mie la bloguri este libertatea, oameni obişnuiţi pe lângă care pot să trec pe stradă fără să ştiu au un spaţiu pentru ideile lor, necenzurate, gratuit şi de la care poţi să mai şi înveţi câte ceva :)
baftaman a spus…
master master......master of bafta :)))

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş