Treceți la conținutul principal

duminica de februarie

vant rece, taios. fulgi marunti, spulberati. cer mohorat. frig! vant din fatza, drum lung, asteptari in statiile ratb.
nu aveam deloc chef sa ies din casa, dar promisesem. nashul-dentist s-a dat peste cap sa imi aranjeze o intalnire cu un catindat (vad ca vrea neaparat sa ma marite), si ca sa scap de gura lui am acceptat. m-a enervat nashul-dentist, nu stiu de ce ma prezentase drept Livia si m-a rugat sa nu-l dau de gol, i-am zis ca n-am ce face, pe mine ma cheama Liuba, in final am acceptat sa zic ca asa imi zic ei, nashii. ce enervant, sa minti ca sa... ce? grrrrr!!! in fine, apare personajul, insotit de taica-sau, nashul face prezentarile inginer cutare cutare (fiul), doctor cutare cutare (tatal), la care eu ma prezint simplu liuba grecea. (ia mai lasati-ma cu rahaturi d-astea imi zic, in sinea mea, evident). sigur, toate presupunerile mele s-au adeverit in ce priveste catindatul... baiat bun, inteligent, dar nu-mi inspira nimic. mai interesant mi s-a parut taica-sau, desi urat si batran (ce rea sunt!). Am stat de vorba mult, am iesit si la o ciocolata calda la o cafenea in piata dorobanti... nu pot sa zic ca m-am plictisit, am vorbit multe chestii interesante... dar la ce bun... of, nu-mi inspira absolut nimic... poate gresesc, poate omul nu-i asa cum pare, dar... mi s-a parut cam moale... cam neinteresant... senzatia mea (of, ce rea sunt) e ca omul are nevoie de o mama mai degraba decat de o femeie (nevasta, iubita, ceva de genul asta). Or eu nu vreau de un copil de 38-39 de ani, ci un barbat, ce doamne-iarta-ma! Nu i-am zis asta... dar daca ne vom mai vedea va trebui sa-i zic, n-are rost sa se gandeasca la cine stie ce... Nu vreau sa ranesc pe nimeni, dar adevarul trebuie spus cat mai curand, cu menajamente, ca sa nu doara.
si, in plus fatza de asta... cand ma conducea la statia de autobuz am avut o foarte ciudata senzatie, ca alaturi de mine mergea altcineva, a trebuit sa ma uit la el ca sa imi dau seama ca nu-i asa. foarte ciudata senzatia... brrrr!!!

Comentarii

Mihai a spus…
Cand eram tanar, mi s-a intamplat, matusa, cum care, vesnica matusa, fata batrana, visatoare, dornica sa aduca fericirea copiilor, mi-a aranjat o intalnire. O chema Virginica si statea pe 1Mai. Bineinteles, cu o matusa! Ne-am vazut, cred ca ne-am placut, dar stii cum, ca doi amici. Au vorbit mult matusile. Noi ne zambeam cand ni se intalneau privirile. Am plecat cu matusa. Ne-am zambit si ne-am strans mainile camaradereste. Eram fericiti. Stiam ca nu ne vom revedea. Altfel, cine stie... Mi-e mila de matusi. Ele doresc numai binele.
Daca doresti sa mai vorbim, intra pe blogul meu. Eu sunt un mos cu memorie proasta!

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş