Treceți la conținutul principal

dans - 99%transpiratie, 1% inspiratie

m-am intors. putin obosita, cu febra musculara, dar vesela, voioasa si sanatoasa. toata lumea: "cum a fost?" pai cum sa fie? ca orice lucru, cu parti bune si parti rele.
in primul rand, am fost cazati la vila noua, nu la cea veche, dupa planul initial. am fost 4 in camera, noi cele 3 si inca o fata tare haioasa, Diana. noi eram alea batrane, avand in vedere ca restul dansatorilor aveau de la 7 la 16 ani... si poate mai erau unii pe la 20, desi nu s-ar fi zis. noi 4 ne-am distrat de minune, in ciuda intemperiilor. ce intemperii? pai, sala de antrenament neincalzita, in care faceam cele 3 antrenamente zilnice, fiecare a cate 2 ore (adica in total 5-6 ore in frig crancen in fiece zi); camera usor incalzita, din cauza de economie (tanti administratoarea de vila tot dadea centrala mei incet, mai incet...); apa calda pentru dush cu pauze tot din cauza centralei date pe minim sau oprite; condens de pe unii peretzi, care s-a adunat prin coltzuri pe dusumea in oarece baltzi (motiv pentru care am botezat camera noastra mica Venetie sau micul Titanic...) toate astea au fost motiv de enervare si apoi de bascalie crunta, de ras in hohote si de amintit mai tarziu. Nu, n-a fost dezastru, asa cum pare; doar au fost niste chestii care sa dea sare si piper unor zile de munca grea. Antrenamentele se desfasurau asa: primul, de la 9 la 11, al doilea, de la 15:30 la 17:30, si ultimul, finalele, de la 20:30 la 22:30 (asta asa era in teorie, ca tinea de fapt in jur de-o ora, nu mai mult). Antrenamentul de dimineata incepea cu o alergare de 5-10 minute prin sala, urmata de minim juma' de ora de incalzire (exercitii cu rol de incalzire a muschilor, pt elasticitate, pt rezistenta etc) si apoi restul consta in explicarea figurilor fiecarui dans, cu exemplificari si exersari; cam tot asa era si antrenamentul de dupa-amiaza; finalele de seara erau... finale, adica intai o alerga re si o incalzire mai usoara si apoi pe muzica, repetarea coregrafiilor pentru toate dansurile, de doua ori pt standard (vals lent, tango, vals vienez, slowfox, quickstep) si tot de doua ori pt latino (samba, cha-cha, rumba, pasodoble si jive). intre astea 3 repere de nestramutat ale zilei nu prea aveai liber sa iesi din vila decat cu acordul antrenorului. noi am iesit de cateva ori, ba sa cumparam ceva d-ale gurii, ba pt ceva de imbracat (Dana si-a luat adidasi iar eu pantaloni de trening suplimentari cand am vazut cat de frig poate fi in sala de antrenament), si inca o data ca sa facem rost de ceva de incropit pentru balul mascat de joi... A, da, joi seara, in loc de finale, a fost bal mascat - mare distractie, mai ales cat ne-am stors creierii ca sa ne deghizam in ceva; a fost distractiv rau de tot, poate reusesc sa pun gheara pe cateva poze facute de copchilasi, ca merita!


Cu masca...

... fara masca...


in rest, ce sa mai zic... au, au au, refernul de cantonament... barfe si intamplari picante... bere... fara inghetata, ca era frig si-asa... multa distractie cu fetili... ceva teatru de la Rali... fitze si figuri la toata lumea... catzelul Betty care la plecare a reusit sa intre in casa si nu se mai dadea dusa... mare aglomeratie mare la intrarea in Bucuresti, de nu ai fi zis ca-i vineri seara... si ma mai gandesc eu poate ma mai loveste inspiratia, c-au fost multe si marunte si nu imi vin acum in minte.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş