Treceți la conținutul principal

Leapsha

M-a luat ca din oala Bafta Man, cica ia vezi ultimul meu post, vezi ca esti si tu undeva pe-acolo... curioasa, ma reped sa citesc... Am primit o leapsha virtuala... El a nimerit chiar o carte misto, si un citat in ton cu spiritul de viking (hi, hi, hi). Acceptat provocarea.
Regulile:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Acu stau in cumpana; cartea cea mai apropiata e o oarecare aberatie in franceza, model pentru ceva ce-am avut de lucru acas'; sa ma dau frantzuzoaica (franceza mea e urechista, ce-am prins si eu din filme, ca la scoala n-am facut boaba de franceza...)? sa iau alta carte? mai am una tot asa, la indemana, dar e cam... bleah... "bebelusi destepti" se cheama... sau sa iau vreo carte dintre cele preferate (apropiate de suflet)?
Da-o incolo, o iau pe aia pe care mi-au cazut prima data ochii, ce daca e frantzuzeasca? Na:

pagina 123, fraza a 5-a: "Olivier de son côté, au moment où ils se retrouvent seuls, solliciterait sa compagne sur sa vision de la soirée passée et ne se draperait pas dans une autosatisfaction crâneuse. Il tiendrait compte des signaux répétés de l'exaspération de Barbara durant le repas. Ces signaux étaient visibles sur son visage, perceptibles dans son ton et ses mots. À tout le moins, il se montrerait désolé de l'avoir blessée."
"Pourquoi lui? Pourquoi elle?" de Monique Fradot si Danièle Chinès

Mda, si-acu cica sa dau mai departe leapsha... Cui: Dog, Denisa, Traiu, Sahara Penguin (nu-ti stiu numele real...), Corina, Andi. Sper ca bietzii nominalizati la leapsha virtuala vor citi blogu' si or sa dea mai departe leapsha.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş