Treceți la conținutul principal

Amintiri de la Arcus

Vineri ne-am adunat in gasca maaare, ca oamenii dupa sarbatori... Cu ocazia asta am pus gheara pe toaaate pozele de la Arcus. Le-am pus aici. Sunt dementiale!
Cum le incarcam pe net imi reaminteam cele mai haioase momente.
Iata cateva poze memorabile. Prima musai sa fie tabloul din sala de mese, obsedant:
. In fiecare zi ne puneam intrebari in ce-i priveste pe cei din tablou: ce face tipul din prim-plan? De ce sunt mai multi tipi? De ce au fetzele alea? samd.
Si inca o chestie beton e portretul de grup, cu care ne-am semnat in cartea de oaspeti a pensiunii:

Vineri a fost o zi din nou muncitoreasca, dar, din fericire, am terminat tot ce-aveam la 9, asa c-am ajuns si la dansuri (samba si vals vienez), iar dupa aceea am profitat ca dana mergea in floreasca si-am ajuns si la marea adunare a gastii. Acolo, veselie, beutura, a fost misto, ca trecuse ceva vreme de cand ne-am vazut ultima oara (nu eram doar cei de la revelion, ii chemasem si pe cei care au fost prin alte parti). Am adunat pozele de la toata lumea si voi scrie n cd-uri pt tot poporul... n-am reusit sa fac cealalta chestie care ar fi trebuit facuta, adica socoteala pt benzina pt cei care-am mers cu masina... deh, bautura asta... am stat la taclale si la bautura pana pe la 4 dimineata... asa ca sambata am dormit intai pana la 12, si apoi inca o tura pana la 3... si-apoi leneveala prin casa, ceva munca la una din cartile aflate in lucru... azi cumparaturi utile si inutile prin carrefour... niste telefoane de afaceri... inca putina munca, cam fara chef... maine as trece pe la mccann, pe la dragii mei fosti colegi, sa-i surprind putin...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş