Treceți la conținutul principal

5 zile la Arcus


Ger. Soare. Zapada cat vezi cu ochii. gazde primitoare si tare simpatice. dulai hazlii, un terranova mare negru si un ceva mic negru si cretz. noi, care mai de care mai chipos si mai infofolit, abia astept sa pot pune poza cu desenul-poza de grup cu care ne-am lasat amprenta in cartea de oaspeti a pensiunii Szakacs. peripetii marunte la venire, la plimbari, la intoarcere, numai bine cat sa condimenteze vacantza... Dealuri albastre...

sosire cu peripetii, gasca in 3 mini-grupuri, masina 1, masina 2 si cei ce pe tren... care au ajuns in brasov la 12-1 si au constatat ca in ziua aia trenul spre Sfantu Gheorghe venea abia pe la 4-5... baietii au venit singurei, cu un microbuz si-apoi pe jos pana in sat... fetele au fost luate din brasov cu masina... intre timp am incins un lung joc de whist (am constatat ca-l uitasem complet; normal, ca doar n-am mai jucat din secolu' trecut)

plimbare cu sania trasa de cai prin sat si pe campia inzapezita, alb cat vezi cu ochii... invatam geografia locului, punctele de interes...


apoi, in ziua doi hop! se mai hotaraste honk sa vina cu un pretin, dupa ce se tot razgandise...lucru bun, ca asa a mai aparut o masina... plimbari la lacul sfanta ana si balvanyos (o masina - aici fusei si io) si la harghita-bai (alte 2), fiecare are cu ce se lauda... iarasi, astept poze, pozeee... lacul sfanta ana inghetat bocna, cu zapada pe el, si o ceatza usoara deasupra-i, in apus... partia de schi... si masinile care tractau din vale in deal sirul de 5-6 sanii...
revelion, cu muzica amestecata, in orice caz tot am dansat pana pe la 4 dimineata... trezire grea, si o plimbare digestiva dupa-amiaza prin sat pana la castel, pana la biserica fortificata, pana la derdelus si rau, multe poze cu dealurile albastre, prima zi cu nori grosi si un vant rece, taios ca o lama, asa ca ne-am intors cam rapid la baza... inca o serata dansanta si apoi unii au jucat zaruri, altii (printre care si io) ne-am tavalit pe jos de ras la filmul "Al naibii tratament" (Anger management) cu Nicholson...
plecare, trista plecare, tot in etape, unii dusi la tren, restul inghesuiti in masini... traseu ocolit, ca sa evitam valea prahovei... pe sosele cica era dezastru, dar pe noi ne-a ocolit si zapada si vantul, am prins si o bucata de coloana de masini, dar am scapat usor... si gata, inapoi acas' unde bate crivatzu si e totul cenusiu... sweet bucuresti!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş