Treceți la conținutul principal

ganduri despre libertate


O discutie de luni seara mi-a readus in minte tema libertatii versus responsabilitate... era vorba de "pot sa fac orice atata vreme cat nu a intervenit casatoria sau un copil"... la care eu am replicat doar ca asta depinde de felul in care gandeste fiecare, si ca nu judec pe nimeni... fiind vorba de un subiect dificil, n-am mai dezvoltat discutia in sensul asta, dar imi pun in ordine gandurile aici.

Eu vad lucrurile asa: e bine sa nu sufoci omul drag incercand sa-l acaparezi, sa-l faci "al tau", mai bine ii lasi libertate... daca te place cu adevarat, atunci cand te va alege pe tine, va fi cu adevarat o alegere liber asumata; daca nu, asta este, inseamna ca nu era el acela care sa-ti poata fi alaturi.
In contextul de care vorbeam, o hartie nu inseamna mare lucru, e doar o hartie... cu oarecare valoare simbolica, la fel si o ceremonie religioasa... si nu ar trebui sa se substituie unul lucru mai profund. De ce ar fi diferita o relatie neoficializata de una trecuta pe la primarie sau pe la biserica? Ar trebui sa existe ceva adevarat, mai puternic decat formalitatile. Niste formalitati golite de sens si de continut nu pot fi mai puternice decat ceva adevarat. Acelasi lucru si in cazul unui copil... Nu e cazul sa fie folosit ca argument pentru a mentine o relatie care de fapt nu tine...

De fapt totul se rezuma la felul in care privesti libertatea. Orice lucru poate fi privit din multe perspective. Se poate spune ca ei, atunci cand te casatoresti iti asumi responsabilitati pentru ca esti sigur ca vrei sa ti le asumi - corect.
E ca in bancul cu rabinul la care vin 2 evrei care se certasera; isi spune primul varianta, rabinul asculta, si zice "ai dreptate"; vorbeste si al doilea, iai prezinta propria varianta, in contradictie cu a primului, asculta si incuviinteaza " Ai dreptate". Altul, care ascultase discutia, spune "Dar, Rabi, nu se poate sa aiba amandoi dreptate!", la care rabinul se gandeste si zice "Si tu ai dreptate!"

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş