Treceți la conținutul principal

"Fericirea-i un lucru mic / Un pitic, ce danseaza."


Imi place refrenul tapinarilor "Fericirea-i un lucru marunt/ E o aripa care vibreaza/ Fericirea-i un lucru mic/ Un pitic, ce danseaza." Mi-a trecut prin minte citind azi niste bloguri ce-mi plac. Aseara, sau mai bine zis azi dimineata, la finalul petrecerii gastii noastre, cand lumea era cu tzuica la cap, s-a discutat mult despre conditia umana, despre credinta, despre moralitate, despre fericire... Si ca o constatare, nu doar a mea: prea multi oameni sunt tristi. prea multi oameni nu stiu sa traiasca, sa se bucure de ceea ce e bun in viatza, gandindu-se la fel de fel de nenorociri globale, la conditia umana imperfecta, la faptul ca nu cred in nimic, la faptul ca nu au rost pe lume samd. Nu pot spune ca nu inteleg, dimpotriva, dar e ciudat sa-ti dai seama ca de fapt oamenii insisi se saboteaza pentru a nu fi fericiti, creandu-si propria celula de puscarie in care sunt prizonieri, fiindu-si singuri temniceri si calai... fratilor, "there is no spoon"... nu e nici o inchisoare decat cea auto-creata... da, cand o creezi si te intemnitezi ea este reala, cat se poate de reala; dar daca iti schimbi gandurile negre, devine doar o ceatza, o negura care se imprastie... De ce sa ne intrebam ce este fericirea si ce rost are, sau de ce nu simtim destula, in loc sa o simtim pur si simplu, atat in lucruri marunte, cat si in altele, mai importante... Paradoxul este ca toata lumea tanjeste dupa fericire, dar nu se bucura de ea, nu reuseste sa se bucure...

Comentarii

john a spus…
E o diferenta intre fericire si bucurie.. fericirea e foarte foarte greu de realizat.. tu aici vorbesti de micile bucurii oferite de viata.. si da lumea trebuie sa se bucure de ele, dar visul oamenilor e fericirea.. in orice foma pe care o are in mintea fiecaruia.. de asta lumea se intreaba ce este fericirea si ce rost are.. ne place sa stabilim un prag (sa visam) la ce ar insemna fericirea pentru noi si tocmai din cauza asta e greu de realizat.. in plus e bine sa te gandesti la fericire pentru ca atunci cand ai atinso te simti cu adevarat implinit si mandru de tine, pe cand daca nu te-ai fi gandit deloc.. si ea ar veni asa deodata nu te-ai bucura din plin de ea.. ar fi ca si cum ai inghiti deodata o mancare delicioasa fara sa o mesteci si sa-i simti cu adevarat gustul..
liuba grecea a spus…
Ce e fericirea, ce e bucuria... greu de spus, mai ales ca pentru fiecare poate insemna cu totul altceva... Definitiile din Dex confirma ce spuneai tu, john... Daaar... In ce scrisesem acolo, ideea de baza era ca o viata plina de bucurii marunte este oricum mai fericita decat una fara nicio bucurie. Si cumva cele doua au legatura una cu alta. Si, in definitiv, definitiile sunt doar definitii, incercari ale omului de a da o forma rationala, logica, matematica cumva, unor lucruri care de fapt nu se vor incadra niciodata la fix in limitele definitiei date... Sa nu uitam ca fericirea, frumusetea, dreptatea si alte concepte de la platon si aristotel incoace au fost vazute diferit... initial ca niste forme absolute dar de neatins... Pana la definitiile actuale din Dex, care de fapt nu ne spun CE e fericirea (pentru ca se raporteaza la alte notiuni). Si nici nu ne invata cum sa FIM fericiti.

FERICÍRE ~i f. 1) Stare de mulțumire sufletească deplină. 2) Stare de satisfacție deplină. ◊ Din ~ datorită unei împrejurări favorabile. [Art. fericirea; G.-D. fericirii] /v. a ferici (http://dexonline.ro/definitie/fericire)
BUCURÍE ~i f. 1) Exaltare sufletească intensă provocată de emoții puternice; mulțumire sufletească. ◊ A nu (mai) putea de ~ a fi nespus de bucuros. 2) Factor extern care provoacă o asemenea stare sufletească. [Art. bucuria; G.-D. bucuriei; Sil. -ri-e] /a (se) bucura + suf. ~ie (http://dexonline.ro/definitie/bucurie)

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

Pasul Rotunda și cabana Croitor. Și camparea la Lala Mică

După o zi lungă pe drumuri (am pornit pe la 9 din București cu 3 mașini și am ajuns pe înserate la destinație, mergând pe partea cu Moldova - am fost nițel terorizată când mi-am dat seama că mergem tot pe drumul pe care a fost accidentul lui Alex) am ajuns la Cîrlibaba, de unde se făcea drumul spre pasul Rotunda. Am bâjbâit foarte puțin și am găsit urcările spre cabană. Se ajunge cu mașina. Era destul de plină cabana, dar băieții vorbiseră deja și știam că avem locuri în anexă iar în rest ne bazam pe corturi. Vestea bună a fost că mai era liberă o cameră în cabană, în care intrai din sala de mese. Pot spune că a fost de-a dreptul boierie. Cabanierul e un nene de treabă, ne-a  ajuat cu informații, ne-a adus și lemne pentru focul de tabără - am făcut focul în afara cabanei, pe vatra deja amenajată, înconjurată de băncuțe, care ne-au servit și de masă pentru prima noastră masă de drumeți cu conserva în spinare. Până am fiert apa pentru supe s-a lăsat și întunericul și cabanierul ne

Călătorii cu Terra Incognita

De vreo un an jumate, ba chiar mai mult - de prin septembrie 2014 - am început să merg în excursii cu Terra Incognita . Am fost şi în excursii de o zi, şi de două, și de trei, am fost şi la teatru, şi la muzee, la operă... Am şi ratat multe excursii, că-s multe, ai de unde alege, numai timp şi bani să ai . Despre ele am scris la momentul respectiv, se găsesc pe blog la căutare după "Terra". Până să dau de ei, prin Elena, habar nu aveam că există astfel de grupuleţe care se organizează pentru excursii. Ar fi un soi de ieşiri cu prietenii pe care încă nu-i cunoşti. Da, pentru că inevitabil, dacă nu eşti asocial sau antisocial, te împrieteneşti măcar cu câţiva oameni. Aşa a fost pentru mine şi Elena în prima excursie. O ştiam doar pe ea, ea îl ştia oarecum, mai mult din auzite, ca prieten de familie, pe Răzvan - organizatorul principal. Şi prima excursie a fost în Ciucaş, la Cabana Ciucaş. Cu un pic de urcare pe drum forestier până la cabană şi cu urcat apoi pe vârful Ciucaş